CSFB si JP Morgan sunt bancile de investitii pe care Cabinetul Nastase le-a mandatat sa intermedieze lansarea unor emisiuni de euroobligatiuni in valoare de 500 milioane de dolari. Pentru prima data in ultimii zece ani, cele doua banci ar trebui sa faca tot posibilul pentru ca Romania sa obtina un imprumut privat cu scadenta la sapte ani. Si toate astea la o dobanda care sa fie mai mica sau cel putin asemanatoare cu cea obtinuta la ultimele doua imprumuturi din toamna anului trecut, adica 11,5 – 11,7%.
Surse bancare spun ca decizia Guvernului de a alege JP Morgan si CSFB ca banci intermediare este surprinzatoare in conditiile in care se pare ca au existat si oferte mai bune din partea altor institutii bancare.
„E greu de inteles de ce Ministerul Finantelor a decis sa mearga din nou pe mana CSFB la doar doi ani dupa ce s-a fript cu aceeasi banca”, spun sursele bancare.
In vara anului 1999, potrivit conditiilor impuse de Fondul Monetar International, Romania putea obtine un nou acord de imprumut numai in conditiile in care reuseste sa contracteze, in prealabil, credite de pe piata privata de capital. Pretentiile FMI se ridicau la 350 milioane de dolari, care urmau sa fie obtinuti de la creditori externi privati.
Situatia a parut fara iesire pentru statul roman in conditiile in care imprumutul se putea realiza la o dobanda de cel putin 18%. Adica mult mai scump decat orice alta tara din categoria Romaniei.
Surprinzator insa, peste noapte a aparut o oferta a CSFB care promitea autoritatilor romane ca va reusi sa obtina un imprumut de peste 200 milioane de dolari cu numai 12% dobanda anuala.
La scurt timp insa, s-a aflat ca oferta CSFB tinea de anumite conditii pe care banca americana le punea statului roman. Astfel, Bogdan Turturica, reprezentantul CSFB pentru Romania, a prezentat Ministerului Finantelor conditiile banci americane. Era vorba de cesionarea de catre Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a unor active neperformante de la Bancorex catre Credit Suisse.
Mai exact, era vorba de creditele firmei GC&P(apartinand fratilor Paunescu) catre Bancorex, gajate, printre altele, cu 49% din actiunile Companiei Hoteliere Intercontinental, cota care urma sa fie vanduta cel mai probabil grupului hotelier Marriott.
CSFB a facut, de altfel, si o oferta care se situa la un nivel de 30-33% din valoarea creditelor respective.
Un alt punct de atractie pentru CSFB era si Bankcoop, banca pentru care a depus o oferta de participare la majorarea capitalului social cu 50 milioane de dolari. In acelasi timp, banca americana a mai promis ca va ajuta Conel sa obtina un imprumut in valoare de 100 milioane de dolari pentru importurile energetice din 1999.
Se pare insa ca Guvernul nu a acceptat nici una dintre conditiile bancii americane. Imediat, CSFB a anuntat ca nu mai poate sa obtina un imprumut la o dobanda de 12% si ca tot ceea ce putea face pentru Romania era o oferta de eurobonduri, cu o dobanda de 18,5%. Aceeasi dobanda cu care se imprumutau tarile bananiere.
Afacerea a cazut imediat, iar Ministerul Finantelor nu s-a mai imprumutat deloc.
Mandria de a lansa euroobligatiuni
A devenit deja un obicei ca premierul Adrian Nastase sau ministrul finantelor, Mihai Tanasescu, sa anunte plini de optimism lansarea unei noi emisiuni de euroobligatiuni in euro. Dupa o abesenta de trei ani de pe piata privata de capital, reprezentantii Guvernului viseaza deja la credite private in Japonia si Statele Unite. Si toate astea, „la dobanzi favorabile”.
Dar nimeni nu are indrazneala sa spuna ca din punctul de vedere al investitorilor privati, Romania este in continuare o piata volatila cu un deficit comercial mare. Si ca singura mandrie a autoritatilor romane este insasi prezenta pe piata privata de capital. Pentru ca „restul e tacere”.
„Conditiile pietei private de capital nu sunt favorabile pentru Romania, atata timp cat dobanzile la care se imprumuta sunt mult mai mai decat ale celorlalte state din Europa Centrala si de Est (exclusiv Rusia)”, spun analistii.
Reprezentantii fondurilor de investitii spun ca dobanda obligatiunilor romanesti nu poate fi mai mica de 10,5-11%, in euro. „Din punctul de vedere al investitorilor privati, logica este simpla. Ei intreaba ce rezerva valutara are o tara cu 23 milioane de locuitori. Daca raspunsul este aproape zece miliarde, atunci dobanda este de cel mult 7%. Dar daca li se spune ca rezerva de aur plus rezerva valutara aduc impreuna putin peste trei miliarde de dolari, atunci ei raspund simplu: 10,75-11,25%”, explica Philip Townsend, analist la fondul de investitii Anhold & L. Bleichroeder Inc.
Moritz Schularick, de la Deutsche Bank, considera ca premierul Adrian Nastase „nu trebuie sa fie atat de mandru cu faptul ca guvernul pe care il conduce mai lanseaza o emisiune de obligatiuni”.
„Oricare ar fi parerea despre Romania, dobanzile la imprumuturile private sunt inca foarte mari. Mai mari chiar si decat cele la care se imprumuta Argentina. In plus, comisionul unei banci de investitii este mult mai mare la intermedierea unui credit privat pentru Romania”, spune Schularick.
Pana una alta, deficitul bugetar si cel comercial sunt lucruri sigure, iar statul are nevoie de bani ca sa le finanteze. Si cum emisiunile de titluri pe piata interna nu prea satisfac cerintele bugetare, piata externa ramane singura alternativa.