MacDowall scrie că nu a fost un an foarte bun pentru România. A început pe fondul unor măsuri de austeritate dureroase. Ulterior, ţara a fost zguduită de proteste de stradă împotriva măsurilor de austeritate, a corupţiei şi a unei conduceri nepopulare. Un premier a demisionat numai pentru a fi înlocuit cu altul care a fost răsturnat de o moţiune de cenzură, iar al treilea guvern din acest an şi-a atras oprobriul intern şi internaţional în contextul în care a lansat atacuri asupra Curţii Constituţionale şi alte verificări ale puterii sale, precum şi o campanie neîncununată de succes de a-l demite pe preşedintele ţării.
O iarnă deosebit de rece a fost urmată de o vară extraordinar de caldă şi secetoasă, care a afectat în mod negativ recolta de cereale din România. Între timp, progresul privind reforma economică a stagnat, iar programul de privatizare al ţării, în timp ce înaintat în unele zone, este blocat în confuzie în altele.
La 21 septembrie, guvernul părea să fi vândut pachetul majoritar la Oltchim de 54,8% lui Dan Diaconescu pentru suma de 203 milioane de lei, în jur de 45 milioane de euro. Dar după trei zile, premierul Victor Ponta a declarat presei că vânzarea nu va fi realizată deoarece Diaconescu nu deţine banii cash pentru a parafa acordul. Diaconescu, un fost jurnalist de 44 de ani care deţine în prezent postul de televiziune OTV, pare să nu aibă nicio experienţă în gestionarea unor mari combinate chimice, remarcă autorul analizei. Cu toate acestea, oferta lui a învins-o pe cea grupului german PCC SE, precum şi a companiilor locale AISA Invest şi Chimcomplex Borzeşti.
Dacă oferta lui Diaconescu – care face obiectul mai multor dosare în instanţă – a îngroşat intriga oarecum, ea devine şi mai groasă dacă se iau în considerare ambiţiile sale politice şi perspectiva alegerilor parlamentare din 9 decembrie, comentează analistul, care adaugă ironic: Formaţiunea mogulului, numită cu modestie Partidul Poporului-Dan Diaconescu (PP-DD), a fost fondată în 2010 şi are o prezenţă actuală redusă la nivel naţional, dar a câştigat o serie de primării în alegerile locale.
Într-adevăr, ipoteza larg răspândită în rândul presei locale este că licitaţia Oltchim a fost doar o încercare de a-şi creşte profilul în perioada premergătoare scrutinului. O interpretare generoasă a acestei teorii este faptul că cererile sale privind post-privatizarea Oltchim au evidenţiat situaţia lucrătorilor din companiile aflate în proprietate publică în România, precum şi efectele probabile ale privatizărilor de tip sell-off.
Diaconescu însuşi spune că doreşte ca acordul Oltchim să marcheze o pauză de la privatizările din trecut, în care de prea multe ori s-a asistat la vânzări de active unor aliaţi politici, sau au condus la concedieri în masă. El spune că oferta lui va fi în interesul optim al forţei de muncă şi al economiei şi acuză autorităţile că subminează în mod deliberat acordul cerând plata atât de repede. El l-a acuzat pe premierul Ponta că obstrucţionează vânzarea, relevă analistul.
Dan Diaconescu a mai sugerat că are o strategie secretă pe care o va folosi la timpul potrivit. Potrivit unor informaţii, ar exista susţinători străini cu o mulţime de bani in spatele Diaconescu, care va plăti fondurile necesare.
Indiferent de cât de amuzante ar fi speculaţiile despre motivele ofertantului câştigător, scrie Andrew MacDowall, dezastrul Oltchim scoate în evidenţă problemele presante pentru ţară. Privatizarea combinatului este parte a unui pachet de privatizări rapide convenite de noul guvern al lui Ponta pentru a consolida finanţele publice şi a linişti Fondul Monetar Internaţional (FMI). Aceasta ar presupune, deopotrivă, oferirea către investitorii privaţi a operatorului feroviar ”CFR Marfă” şi a companiei aeriene ”Tarom”.
România are mare nevoie de bani cash de la FMI şi să se debaraseze de activele cu pierderi, aminteşte analistul. Dar confuzia privind Oltchim – la fel ca privatizări anterioare, printre care vânzarea celei mai mari mine de cupru a ţării, brusc anulată în luna aprilie, precum şi vânzarea unei participaţii a companiei petroliere Petrom – nu va reasigura investitorii, consideră autorul articolului.
Între timp, viitorul Olchim, al celor 3.300 de angajaţi ai săi şi al multelor persoane ale căror venituri depind de combinatul din Râmnicu Vâlcea este incert. Indiferent de viitorul investitor, pare puţin probabil ca acesta să păstreze structura locurilor de muncă aşa cum se prezintă. Cumpărătorii se vor uita la nivelurile actuale ale datoriei cu extremă circumspecţie, conchide semnatarul articolului.
Sursa: Agerpres
