Cei doi ani de pandemie au demonstrat că SARS-CoV-2 este foarte versatil și se modifică în permanență. În această perioadă, am experimentat, pe rând sau în paralel, variantele Alpha, Beta, Delta, Lambda, Mu și Omicron. Iar această listă nu include zeci de alte variante, care au fost detectate, dar care nu au fost considerate prioritare de către Organizația Mondială a Sănătății.
Experții explică acum dacă este neobișnuită evoluția rapidă a acestui coronavirus și dacă și alți viruși se remarcă printr-un număr atât de mare de variante, scrie LiveScience.
Oamenii de știință nu știu cum se va schimba evoluția SARS-CoV-2 pe măsură ce va trece de la epidemie la endemie, dar, pe baza altor virusuri pandemice, estimează că ritmul evoluției adaptive ar putea încetini.
”Virușii se reproduc în mod constant. Dar procesul de replicare poate avea unele obstacole”, explică Suman Das, profesor de medicină la Centrul Medical al Universității Vanderbilt, care studiază evoluția virușilor.
Unele mutații ajută virusul să devină mai transmisibil
Când virușii folosesc mașinăria celulei gazdă pentru a-și copia materialul genetic, apar greșeli – adăugări aleatorii și substituții, numite mutații. Și, în timp ce majoritatea mutațiilor aleatorii pot face virusul neviabil sau nu au niciun efect, altele îi oferă un avantaj competitiv.
Astfel, unele mutații ajută virusul să se sustragă unui vaccin sau să facă agentul patogen mai transmisibil. Mutațiile care ajută virusul să trăiască mai mult și să se reproducă mai ușor sunt „selectate”. Așa apar noile variante.
Rata mutației în SARS-CoV-2 nu e deosebit de remarcabilă
La fel ca virusurile gripale, RSV, enterovirusurile și rinovirusurile, care provoacă răceala obișnuită, SARS-CoV-2 își poartă informațiile genetice pe un șir ARN.
În comparație cu alte virusuri ARN, „rata mutației în SARS-CoV-2 nu e deosebit de remarcabilă”, a spus Katie Kistler, cercetător la Centrul de Cercetare a Cancerului Fred Hutchinson din Seattle. De fapt, este similară cu rata de mutație a altor virusuri ARN, cum ar fi gripa și alte coronavirusuri comune care provoacă simptome asemănătoare răcelii, a declarat ea.
Concluzia este, așadar, că SARS-CoV-2 nu suferă mutații într-un ritm neobișnuit de rapid.
Există alți factori care duc la apariția mai multor variante
Dar alți factori, cum ar fi transmisibilitatea ridicată a virusului, tranziția sa de la o gazdă animală la om și dezvoltarea de noi tratamente și vaccinuri, ar fi putut crește numărul de variante SARS-CoV-2 pe care le-am văzut în acești doi ani.
”SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, poate părea că are mai mai multe mutații datorită faptului că e mult mai transmisibil decât alți viruși obișnuiți, ceea ce duce la mult mai multe cazuri”, a spus Jesse Erasmus, virolog la Facultatea de Medicină de la Universitatea din Washington.
Schimbările rapide SARS-CoV-2 pot fi legate de saltul său la oameni
Schimbările rapide ale SARS-CoV-2 pot fi, de asemenea, legate de saltul său recent la oameni. Până în 2019, virusul s-a adaptat pentru a infecta o gazdă animală, cel mai probabil lilieci. ”Virusul trebuia să se adapteze pentru a infecta oamenii, mai degrabă decât liliecii”, a spus Kistler.
„Există o mulțime de mutații benefice disponibile pentru virus în timpul acelei faze de tranziție”. Ulterior, evoluția adaptativă a unui virus încetinește puțin.
În cele din urmă, schimbările pe care le vedem în SARS-CoV-2 sunt determinate parțial de dezvoltarea rapidă a vaccinurilor și a tratamentelor menite să-l oprească, susțin experții.