În urmă cu o săptămână, Coreea de Nord a anunțat lansarea unui „nou tip” de rachetă, care pare a fi o variantă a rachetei balistice cu rază scurtă de acțiune KN-23. Faptul că lansările au implicat rachete cu rază scurtă de acțiune (SRBM), nu sisteme cu rază mai lungă de acțiune, sugerează că Nordul nu vrea să provoace o criză cu noua administrație SUA. Este concluzia unei analize de pe site-ul 38north.org.
Mai mult ca sigur, Phenianul a efectuat lansările mai ales din motive politice, decât tehnice sau operaționale. Și pentru a semnala noii administrații SUA că va continua să-și dezvolte capacitățile de rachete, dar și ca răspuns la exercițiile comune Coreea de Sud-America.
Coreea de Nord susține că racheta transporta un focos de 2.500 kg și avea o rază de acțiune de 600 km. Probabil, o exagerare deliberată, în scopuri politice.
Semnificația militară a acestor lansări este discutabilă. Un focos de 2.500 kg aproape sigur nu este necesar pentru ca noua rachetă să poarte un focos nuclear. Un focos mai greu are mai multe șanse să aibă un scop convențional de luptă. În 2019, Coreea de Nord a dezvăluit trei noi rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, cu propulsie solidă, care se adaugă amenințării SRBM-urilor nord-coreene.
Potrivit Phenianului, cele două lansări din 25 martie, au fost de tip rachetă cu propulsie solidă, „folosindu-se tehnologia de bază” deja dezvoltată, cu o greutate crescută a focosului de „2,5 tone” (probabil 2500 kg). Nordul a publicat câteva fotografii care arată aprinderea pe un lansator rutier-mobil și ascensiunea timpurie a unui SRBM.
Șefii de stat major din Coreea de Sud au informat că rachetele au avut o rază de acțiune de aproximativ 450 km. Japonia a declarat că rachetele au atins 420 și 430 km. Nordul a afirmat că rachetele „și-au lovit corect” ținta.
Așa cum se întâmplă de obicei cu rachetele nord-coreene, există multe lucruri pe care nu pot fi confirmate. Astfel, nu se știe dacă rachetele din fotografii au fost rachete lansate efectiv și nici nu se știe greutatea lor utilă, gradul de succes al zborurilor sau dacă acestea au atins țintele dorite.
Presupunând că rachetele din fotografii sunt cele lansate, Nordul a lansat inițial un SRBM cu propulsie solidă care pare a fi o variantă a KN-23 SRBM (bazat pe modelul SS-26 Iskander SRBM rusesc). Poate fi aceeași variantă dezvăluită de RPDC la parada militară din 14 ianuarie de la Phenian.
Atât raza de acțiune de 600 km pe care o pretind RPDC, cât și cea de 420-450 km raportată de Seul și Tokyo sunt în concordanță cu zborurile KN-23 raportate anterior. Cel mai interesant aspect al afirmațiilor Nordului este presupusa sarcină utilă a noii rachete, mai mare decât originalul KN-23.
O sarcină utilă mai mare este în concordanță cu secțiunea frontală mult mai conică a rachetei, observată în fotografii, și cu racheta mai lungă văzută în parada din ianuarie.
Dar, deoarece creșterea greutății utile pentru un anumit sistem de rachete are ca rezultat în general o scădere a distanței, e greu de realizat o sarcină utilă de 2.500 kg pentru noua rachetă.
Deși se crede că KN-23 se bazează pe Iskander, acesta din urmă încorporează probabil o tehnologie mai avansată cu combustibil solid decât deține în prezent Coreea de Nord.
Pe baza informațiilor disponibile, este posibil ca sarcina utilă de 2.500 kg atribuită noilor lansări să fie o supraevaluare deliberată, alături de raza de 600 km. Nordul intenționează probabil să realizeze o viitoare versiune a noii rachete cu un focos de 2.500 kg și o rază de acțiune substanțial redusă (până la 100 km).
Dar o rachetă cu propulsie solidă din această clasă, cu o sarcină utilă de 2.500 kg și o rază de 600 km (sau chiar de 420-450 km) este discutabilă.
Exagerarea deliberată a încărcăturii utile și a razei de acțiune a rachetei este, probabil, menită să evidențieze amenințarea la adresa Sudului și să sporească conștientizarea tehnologiei nord-coreene.
Cu toate acestea, semnificația militară a acestor lansări este discutabilă.
Faptul că lansările au implicat SRBM-uri, nu sisteme cu rază mai lungă de acțiune, sugerează că Nordul nu a vrut să provoace o criză cu noua administrație SUA.
Dar este un semnal al modului în care Phenianul va reacționa, rezervându-și dreptul de a efectua (dacă nu chiar se pregătește) teste ulterioare, în urma evaluării noii administrații SUA.