Anul trecut a fost foarte încărcat în materie de modificare a legislației fiscale. Nici anul acesta nu se anunță foarte liniștit.
După ce anul trecut, România se afla pe primul loc în regiune în materie de schimbări legislative, reprezentanții mediului de afaceri și cetățenii plătitori de taxe și impozite se întreabă ce va mai fi anul acesta? Se știe doar că există o serie de inițiative care au fost începute sau anunțate anul trecut și, desigur, este posibil ca unele proiecte să apară din nou pe agendă.
Mai întâi de toate, câteva certitudini. Prima este că ordonanța privind trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat nu a mai fost adoptată anul trecut de Parlament. Efectul este că se aplică regulile ordonanței. În privința contribuțiilor nu este mare lucru; ele rămân la fel. Chiar a existat o facilitate introdusă logic, în sensul că s-a acordat mai mult timp companiilor să înregistreze noile contracte de muncă, până în luna martie și nu doar până la începutul acestui an.
Există însă două mari probleme. Ordonanța prevede ca firmele cu o cifră de afaceri de până la un milion de euro să plătească în locul impozitului pe profit un impozit pe cifra de afaceri. La vremea respectivă s-a spus că această prevedere dezavantajează evident firmele din anumite domenii de activitate (respectiv pentru cele cu o rată a profitului mai mică de 6,25% este mai avantajos să plătească impozit pe profit). Și, în al doilea rând, plata impozitului pe profit avantajează firmele care au investiții realizate recent sau aflate în derulare și care pot obține o cifră de afaceri mare, dar care înregistrează pierderi. Pentru aceste companii, aplicarea impozitului pe profit ar fi fost mai avantajoasă.
În acest sens, ordonanța fusese modificată de Senat, cu prevederi mai flexibile care să permită companiilor să opteze între impozitul pe profit și cel pe cifra de afaceri impunând doar o condiție de capital minim. Pentru că ordonanța nu a fost adoptată și de Camera Deputaților firmele nu vor putea beneficia de clauze legale mai favorabile.
O altă prevedere se referă la introducerea în legislația românească a directivei europene privind optimizarea fiscală. Pragul deducerii dobânzilor, stipulat în ordonantă, a fost de numai 200.000 euro, mult mai mic decât cel de la nivel european, care este de 3.000.000 euro. La fel ca în cazul precedent, Senatul a mărit pragul până la cota europeană, dar fără folos, pentru că ordonanța nu a ajuns să fie lege. Toate aceste lucruri fac, din nou, ca legislația fiscală să fie impredictibilă.
Există, apoi, o serie de proiecte care intră în divergență cu legislația adoptată cum este de exemplu legea prevenirii. Este adevărat, o lege lipsită de substanță, adică fără a avea introduse în cadrul legii contravențiile pentru care se vor primi îndrumări de corectare. Legea stipulează că, în 15 zile de la apariția în Monitorul Oficial, ministerele să decidă contravențiile pentru care se aplică și acestea să fie adoptate prin hotărâre de guvern. Este greu de spus ce va mai include legea prevenirii, dacă avem în vedere că există două proiecte care se bat cap în cap cu prevenția, cel privind închisoarea pentru datornici și cel care prevede ca angajații fiscului să primească premii în valoare de 15% din amenzile și sancțiunile contravenționale aplicate.
De asemenea, anul acesta va aduce și obligativitatea înlocuirii caselor de marcat cu role de hârtie cu aparate echipate cu jurnal electronic. Cu ce rezultate, rămâne de văzut. La fel cum rămâne de văzut dacă nu cumva vor fi scoase “de la naftalină” și alte idei precum impozitul pe gospodărie, impozitul pe venitul global sau chiar impozitul progresiv. Așadar, este posibil să avem un an agitat în materie de legislație fiscală.