“În Europa, jumătate din societățile aflate în economie supraviețuiesc mai puțin de cinci ani. În România, în ultimii 2-3 ani, a scăzut numărul societăților mici care au intrat în insolvență, existând o creștere a numărului societăților mijlocii și mari care se confruntă cu dificultăți financiare. Dacă procedurile de preinsolvență ar funcționa, s-ar asigura luarea de măsuri înainte ca societățile să nu mai fie capabile să-și achite datoriile. S-ar contribui astfel la reducerea riscului ca aceste datorii să se transforme în credite neperformante sau în obiectul unor executări silite, diminuându-se astfel impactul negativ asupra sectorului financiar”, a declarat Andreea Rusănescu, Practician în Insolvență AA Total Insolvency.
Din păcate, însă, a continuat aceasta, în România, de eticheta de <insolvent> nu poți scăpa atât de ușor, iar partenerii contractuali își pierd încrederea, foarte puține societăți fiind dispuse să continue relațiile de business cu un partener aflat în insolvență sau care a trecut printr-un faliment.
“Dinamica accentuată de modificare a legislației din ultimii ani a generat în timp alte probleme decât cele la care aceasta a încercat să răspundă, astfel că în prezent ne confruntăm cu: legislație necorelată, reglementări imprecise sau interpretabile, incorectă ierarhizare a aplicării actelor normative, birocratizare excesivă a proceselor de avizare și autorizare, consum de resurse nejustificat, termene lungi pentru emiterea autorizațiilor de construire şi avizarea documentaţiilor tehnice și documentațiilor de urbanism”, a declarat și Ciprian Lucian Roșca, Secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.
