Suedia este situată în nordul Europei, ocupând cea mai mare parte a Peninsulei Scandinavia, precum şi numeroase insule din Marea Baltică, mai mari fiind Gotland şi Oland. Ţara se învecinează cu Norvegia la nord-vest, cu Finlanda, la nord-est, cu Marea Nordului, la sud-vest şi cu Marea Baltică la sud-est. În Suedia, se disting trei mari regiuni: Götaland, în sud, Svealand, în centru, şi Norrland, în nord, scrie Agerpres.

Norrland ocupă două treimi din suprafaţa ţării, incluzând şi o parte din Laponia, care se întinde şi pe suprafaţa Norvegiei şi a Finlandei. Norrland are un relief accidentat, mai înalt spre vest, unde se înalţă Alpii Scandinaviei, altitudinea maximă întâlnită aici fiind de 2.135 m pe vârful Kebnekajse. Cu cât ne îndreptăm spre est, relieful este mai scund, colinar, litoralul prezentând numeroase fiorduri. Regiunea centrală, Svealand, cuprinde cele mai întinse câmpii ale ţării, Uppsala, Vastgota şi Ostagota, care se prezintă ca arii depresionare extinse, separate de coline. Cea mai sudică regiune, Götaland, cuprinde platoul Smaland, având altitudinea maximă de 343 m, cu numeroase lacuri şi mlaştini, şi câmpia Skane, cu soluri fertile, potrivit ''Enciclopediei Statelor Lumii'' (2005).

Conform site-ului mae.ro, Suedia ocupă o suprafaţă de 449.964 km pătraţi şi are 9.804.082 de locuitori, conform unei estimări a Statistics Sweden, din 31 iulie 2015. Prin urmare, este o ţară slab populată, dar care se bucură de numeroase spaţii verzi. Întreaga Suedie este presărată cu numeroase lacuri, ape curgătoare, munţi şi dealuri, bucurându-se de peisaje deosebite, pe o suprafaţă foarte mare. Este caracterizată şi de o linie de coastă lungă şi de păduri întinse.

Cu o diversitatea aşa de mare de peisaje, Suedia are şi o faună foarte bogată, de la urşi şi lupi în nord, la căprioare şi mistreţi sălbatici în sud. Totodată, aici îşi au habitatul elani, căprioare, vulpi şi iepuri de câmp. Suedezii practică vânătoarea în mod regulat, dar multe specii de animale sunt protejate prin lege. Există şi câteva specii de păsări care rămân în ţară pe timpul iernii, dar vara aduce un număr mare de păsări migratoare din sud.

În ceea ce priveşte flora, teritoriul suedez este ocupat, în mare parte, de păduri de conifere, cu pini şi molizi, dar şi de păduri de foioase, cu mesteceni şi plopi, în partea de sud. Datorită solului calcaros şi climei favorabile, insulele Gotland şi Öland şi parte din Munţii Scandinaviei au o floră deosebită, care cuprinde numeroase specii de orhidee, notează site-ul https://sweden.se.

Având o linie de coastă foarte lungă şi fiind presărată cu numeroase lacuri, Suedia se bucură şi de beneficiile vieţii subacvatice foarte bogate, care contribuie la diversitatea biologică. Speciile de peşte diferă de la cod şi macrou, în apele sărate ale Atlanticului, la somon şi ştiucă, care se găsesc în apele mult mai puţin sărate ale Golfului Botnic sau în apele râurilor.

În 1910, Suedia a devenit prima ţară europeană care a înfiinţat parcuri naţionale, îndeosebi în zonele montane din regiunea Norrland. Acest fapt a contribuit la conservarea vieţii sălbatice, iar cu timpul în întreaga ţară au apărut rezervaţii naturale şi arii de patrimoniu cultural.

Una dintre cele mai mari plăceri pe care o oferă această ţară este aşa-numitul ''allemansrätten'' sau dreptul la acces public, prin care oricine este liber să facă drumeţii, fie pe domenii publice sau private, să înoate sau să navigheze, să străbată pădurile în căutare de ciuperci sau de afine. Cu toate că proprietarii pot pune plăcuţe de avertizare, pentru a limita accesul vizitatorilor pe anumite suprafeţe sau în zone unde se pot produce pagube, regula generală este că vizitatorilor le este permis să circule liber pe oriunde, la o distanţă rezonabilă, însă, de case, grădini sau suprafeţe împrejmuite. Aceasta comportă, însă, şi o serie de responsabilităţi, cea mai importantă fiind aceea de a respecta şi a proteja mediul înconjurător. Păstrându-se această tradiţie de generaţii întregi, ''allemansrätten'' a devenit, practic, parte din identitatea naţională suedeză.