Norvegia are o rezervă de petrol de 9,8 miliarde de barili de petrol. Într-o analiză publicată recent, Andreea Paul, consilier al primului-ministru, explică modul în care cea mai bogată ţară în resurse petroliere din Europa scoate bani din rezervele sale fără să ia redevenţe.
Fondul guvernamental de pensii Global („Fondul petrolier norvegian”)
1. Ce este Fondul guvernamental de pensii Global? („Fondul petrolier norvegian”, denumit în continuare Fondul)
· Este un fond de investiții în care sunt depuse părți din profitul realizat din activități de exploatare a petrolului și gazelor din Norvegia, având ca scop asigurarea bunăstării generaţiilor viitoare.
o În acest Fond sunt investite fracțiuni din profitul realizat de sectorul petrolier, generat din taxele plătite de companii, din taxele de obţinere a licenţelor de explorare, din dobânda financiară directă a statului, cât şi din dividendele obţinute din partea companiei Statoil (statul deține 67% din acțiuni).
o Acţiunile Fondului sunt garantate de stat, cu un rating AAA.
· A devenit cel mai mare fond suveran din lume, depășind Autoritatea de Investiții din Abu Dhabi (ADIA). În Europa este cel mai mare proprietar de capital (stock owner), deținând 1,78% din companiile europene listate la bursă. Acesta realizează investiții pe termen lung în companii solide din întreaga lume, jumătate din ele concentrându-se în Europa, 35% în America și Africa și 15% în Asia.
· Fondul și-a schimbat numele din Fondul petrolier în Fondul guvernamental de pensii Global începând cu 2006, marcând astfel rolul fondului de a finanța costurile în creștere cu pensiile în viitor. Cu toate acestea, Fondul nu are nicio obligație oficială de a plăti pensiile și nu este constituit pe baza contribuţiilor sociale la sistemul de pensii. Până în prezent, nu s-a luat nicio decizie politică privind momentul utilizării resurselor respective pentru acoperirea cheltuielilor cu pensiile.
2. Scurt istoric și valoarea de piață
· Fondul a fost înfiinţat prin lege în 1990 pentru a contracara efectele scăderii veniturilor din preţurile fluctuante ale petrolului.
· Primul transfer de capital către Fond a fost realizat în 1996. De atunci, Guvernul depune anual o parte din venitul actual din activitățile petroliere ca și depozite în acest Fond.
· În anul 2010, Ministerul de Finanțe a acordat Fondului mandatul de a investi până la 5% din activele sale pe piețe imobiliare.
· Valoarea de piață a Fondului a fost cu 16% mai mare în 2011 decât în 2010, ridicându-se la aproximativ 592 mld. USD.
· Câştigurile din deţinerile străine şi de pe piaţa obligaţiunilor au condus la un record anual al randamentului de 25,6% în anul 2009. În anul 2011, randamentul Fondului a scăzut cu 2,5%, pe fondul declinului pieţei globale.
3. Veniturile Fondului
· Veniturile Fondului constau din fluxul de numerar net provenit din activităţile petroliere care este transferat de la bugetul de stat, rezultatele nete din operaţiunile financiare asociate cu activităţile petroliere şi randamentul capitalului Fondului.
· Rata de impozitare aferentă sectorului petrolier este de 78%, din care 28% impozit pe venit și 50% taxe pe supraprofitul companiilor petroliere.
· Categorii de venituri brute care fac parte din fluxul de numerar net din activitățile petroliere:
o Venituri totale din impozitare care rezultă din activităţile petroliere.
o Venituri provenite din taxele pe emisiile de CO2 și NOx cauzate de activitățile petroliere de pe platoul continental.
o Venituri din exploatare şi alte venituri derivate din interesul financiar direct al statului în activităţile petroliere.
o Venituri ale Guvernului provenite din excedentul acordurilor asociate cu anumite licenţe de producţie.
o Venituri publice care decurg din eliminarea sau utilizarea alternativă a instalaţiilor de pe platoul continental.
o Orice vânzare de acţiuni legată de interesele financiare directe ale statului în activităţile petroliere.
o Dividende de la Statoil ASA.
o Transferuri de la Petroleum Insurance Fund.
4. Strategia de investiții a Fondului
· Plasamentele sunt realizate strict pe baza analizelor concepute de specialiștii acestuia (şi nu pe considerente politice), care sunt răspunzători de modul în care propun și susțin în fața conducerii instituției diferite proiecte financiare și care urmăresc continuu evoluția acestora. Guvernul decide în ultimă instanță cu privire la noile piețe în care Fondul investește, în baza analizelor înaintate de specialiști.
· Plasamentele Fondului se fac pe termen lung, principala preocupare fiind menținerea sumelor disponibile și creșterea valorii Fondului.
· La nivelul Ministerului Finanțelor din Norvegia există un Index pe baza căruia se lucrează, iar deciziile de investire într-o anumită țară se pot lua doar pe baza analizelor nivelului de dezvoltare economică, a mărimii țării, a numărului populației, a analizei riscurilor și a legislației în domeniu.
· În prezent, investițiile Fondului se reorientează prioritar către zonele din Asia și Oceania, unde plasamentele reprezintă doar 15% din portofoliu. Domeniul energiei este atractiv. Momentan, Fondul nu investește in infrastructură.
· Conform analizei specialiștilor Fondului și ai FTSE Group (Financial Times and the London Stock Exchange Group), există 3 niveluri de clasificare a zonelor de plasamente: ţări cu economii puternic dezvoltate, ţări cu economii emergente și ţări „frontaliere”, care nu prezintă interes imediat din cauza riscurilor și a legislației în domeniu. În zona frontalieră europeană estică, Fondul are în prezent investiţii minore doar în Polonia şi Turcia.
· Structura de investiții a Fondului la finalul anului 2011:
o 58,7% – participaţii de capital (acţiuni la bursă);
o 41% – investiţii cu venit fix (obligaţiuni de stat);
o 0,3% – investiţii imobiliare (114 clădiri în Londra şi Paris).
· Din beneficiile obținute anual, maximum 4% pot fi folosite pentru a finanța cheltuieli guvernamentale de acoperire a deficitului bugetar. În realitate, cifra aceasta nu a fost niciodată atinsă, Guvernul folosind maximum 3,5%. În prezent, se are în vedere propunerea de a reduce prin lege plafonul la 2% în această perioadă de criză, însă este foarte posibil ca legea să nu obţină sprijinul politic necesar.
5. Managementul Fondului
· Fondul se subordonează şi raportează Ministerului Finanţelor din Norvegia și implicit, Guvernului și Parlamentului.
· Fondul este administrat de către unitatea de management al activelor Băncii Centrale din Norvegia, denumită Norges Bank Investment Management (NBIM).
o NBIM a fost înființată de către Banca Centrală (Norges Bank) în 1998 pentru a administra Fondul și mare parte din rezervele valutare ale Norges Bank.
o Obiectivul NBIM este să obțină un randament cât mai ridicat al investițiilor, în conformitate cu mandatul primit de la Ministerul de Finanțe.
o NBIM reprezintă o organizație globală cu peste 300 angajați din 25 țări și cu birouri în Oslo, Londra, New York, Shanghai și Singapore.
· Fondul lucrează cu firme internaționale de prestigiu și beneficiază de consultanță din partea acestora, în principal FTSE Group, cu sediul în Londra.
Sistemul de impozitare a operațiunilor petroliere în Norvegia
· Nu se plătesc redevențe pentru producția de țiței sau de gaze (fie on-shore, fie off-shore).
· Impozitare directă – a fost introdusă o taxă pe supraprofitul companiilor petroliere de 50%, în plus față de impozitul de 28% aplicabil tuturor afacerilor din Norvegia. Așadar, rata totală de impozitare este de 78%.
o Se aplică excepții de la această regulă în scopul încurajării investițiilor.
· Impozitare indirectă – taxa de exploatare pe suprafață și taxa pe CO2.
o Taxa de exploatare pe suprafață: circa 4.000 euro pe km2 în primul an de exploatare, circa 8.000 euro pe km2 pentru al doilea an. Există excepții pentru acele suprafețe în care nu există depozite identificate și pentru care se trimit planuri de devoltare și operare.
o Taxa pe CO2 – începând cu 1 ianuarie 2007, valoarea taxei este de 0,8 coroane norvegiene pe litru de benzină sau pe m3 de gaz.