Moartea sa simbolizeaza incheierea unei epoci tumultoase a istoriei Orientului Mijlociu, dar, intr-un anume sens, si declinul mitului politic al conducatorului palestinian providential. Arafat si-a asigurat insa un loc privilegiat in memoria colectiva a lumii arabo-islamice. Din toate datele si analizele pe marginea personalitatii sale, putem compune un portret-robot la fel de paradoxal ca si istoria sinuoasa, plina de contraste, pe care el a trait-o: un terorist nu lipsit de carisma, finantat multa vreme de KGB, care a reusit, la putin timp dupa incheierea razboiului rece, sa fie distins de Occident cu Premiul Nobel pentru Pace. „Unul dintre secretele supravietuirii politice a lui Yasser Arafat afirma Ely Karmon, specialist in istoria grupari palestiniene radicale – intr-un context al competitiilor acerbe intre diverse clanuri de interese care isi disputa posturile cheie ale Autoritatii Palestiniene, a fost si faptul ca israelienii au ezitat intotdeauna sa-l lichideze, de teama sa nu devina un martir al cauzei palestiniene”. Teritoriile palestiniene pot deveni, ca si Irakul, un nou teatru de operatiuni pentru adeptii jihad-ului global. Vidul de putere lasat in urma de liderul palestinian constituie premisa unor evolutii politice cu potential exploziv. Analistii occidentali se tem ca va veni o perioada in care problema palestiniana va evada din cadrele stricte, cerute de comunitatea internationala, ale negocierii bilaterale israeliano-palestiniene, sfarsind prin a deveni un pretext pentru un nou teatru de operatiuni al adeptilor jihad-ului global. Serviciile de securitate israeliene, dar si cele occidentale, au semnalat deja tentative difuze, insa persistente, ale militantilor Al Qaida de a castiga adepti printre palestinieni. Prezenta lui Arafat la conducerea Autoritatii Nationale Palestiniene mentinea scopul luptei pentru cauza palestiniana in limitele unui deziderat national particular, laic. Organizatiile islamiste, care se inscriu in strategia jihad-ului global initiata de Al Qaida, ar putea urmari cu perseverenta sa deturneze lupta palestinienilor, colorand-o din ce in ce mai mult, in urma penetrarii institutionale si a propagandei, in nuantele tipice integrismului. Ele vor accentua ideea mobilizarii tuturor fratilor musulmani in vederea unei lupte pentru eliberarea unuia din locurile sfinte ale intregii lumi islamice, nu numai pentru eliberarea teritoriilor palestiniene.Administratia Bush ar putea profita acum de disparitia presedintelui Autoritatii Palestiniene, perceput de Washington, dar si de Israel drept obstacolul fundamental in calea reluarii negocierilor de pace. Dupa inlaturarea prin forta a lui Saddam Hussein de la putere, moartea lui Yasser Arafat ar putea constitui o noua etapa favorabila implementarii reale a unei pax americana in Orientul Mijlociu (The New Middle East Plan), prin promovarea a trei principii: libertate politica, accesul la realizarile tehnicio-stiintifice ale Occidentului si prosperitatea economica. Unul din principalii factori de instabilitate politica si militara din aceasta zona il constituie nerezolvarea conflictului israeliano-palestinian. Implicarea altor actori politici palestinieni, dupa disparitia lui Arafat, ar putea ajuta Casa Alba sa remodeleze harta politica si economica a acestei zone tensionate. Vom putea asista, de asemenea, la o implicare mai mare a unor puteri arabe regionale. Acestea vor incerca sa influenteze politica interna palestiniana: Siria si Iranul, pe de o parte, Egiptul si Arabia Saudita, pe de alta.
Posibili succesori
Imediat dupa anuntarea decesului liderului palestinian, presedintia interimara a fost preluata de presedintele Adunarii palestiniene, pana la organizarea de alegeri democratice. Acestea insa nu pot avea loc decat dupa retragerea definitiva a israelienilor din Fasia Gaza. Anumite sarcini-cheie au fost deja transferate catre actualul premier palestinian Ahmed Qorei. De altfel, Qorei deschide si lista posibililor succesori ai lui Arafat
Cel mai popular in randurile palestinienilor este Marwan Al Barghuthi, militant palestinian aflat in inchisorile israeliene dupa ce a fost condamnat de mai multe ori la detentie pe viata pentru organizarea de atentate. Nascut la Ramallah in 1958, Barghuthi, care a stat mult timp in exil in Tunisia, s-a reintors dupa acordurile de la Oslo, in 1993, in teritoriile palestiniene, unde a indeplinit functia de secretar genral al organizatiei Al Fatah. Barghuthi si-a exprimat public, deschis sprijinul pentru formatiunile extremiste, fiind cunoscut ca unul dintre cei care au criticat monopolizarea parghiilor puterii de catre Arafat, precum si gradul de coruptie care domnea in anturajul acestuia.
Cel mai tanar dintre posibilii succesori ai lui Yasser Arafat este Muhamad Dahlan, in varsta de doar 43 de ani. Analistii apreciaza ca el este preferat de israelieni si americani, fiind considerat cel mai apropiat de modelul liderului politic occidental. Fost sef al fortelor de securitate din Fasia Gaza, Dahlan a fost inchis de zece ori, intre 1981 si 1986, in penitenciarele israeliene, acuzat ca instiga populatia palestiniana sa atace trupele israeliene de ocupatie. Credibilitatea lui Dahlan a scazut in ochii palestinienilor dupa ce s-a implicat in reprimarea unor grupari extremiste palestiniene care organizau atentate antiisraeliene.
Film istoric
24 august 1929, Cairo: se naste Yasser Arafat, al saptelea copil al unei familii in care tatal era egiptean, si mama palestiniana, descendenta a unei renumite familii palestiniene din Ierusalim.
1946: in varsta de 17 ani, Yasser Arafat lupta in grupurile de rezistenta palestiniana, care se opuneau formatiunilor paramilitare israeliene.
1952: adera, o perioada, la confreria musulmanilor radicali din Egipt, „Fratia musulmana”.
1956: participa la o conferinta a studentilor comunisti de la Praga si apare pentru prima data intr-o reuniune oficiala cu keffieh, accesoriul vestimentar din material textil care ii acopera capul si care va deveni, peste timp, un fel de emblema a personalitatii sale.Criza Canalului Suez il gaseste servind ca subofiter in armata egipteana. Este epoca in care se lasa influentat de viziunea unui nationalism panarab conceput de Gamal Abdel Nasser.
1957: aflat ca inginer in Kuweit, organizeaza Miscarea Fatah care isi propune sa ii alunge pe evrei din teritoriile Palestinei istorice. Primul atentat terorist esuat al organizatiei, impotriva unei statii israeliene de filtrare a apei, are loc in 1965.
1968: AL FATAH declanseaza prima sa operatiune terorista impotriva fortelor militare israeliene stationate intr-o localitate palestiniana. Bilantul: 29 de militari evrei ucisi, dar si 150 de palestinieni.
1969: Arafat devine presedintele Organizatiei de Eliberare a Palestinei (OEP), organizatie care cumuleaza mai multe asociatii si grupari militante palestiniene. In acelasi an devine comandantul Armatei pentru Eliberarea Palestinei, bratul inarmat al OEP.
1974: ONU recunoaste OEP ca fiind un subiect de drept international care are dreptul la un steag si un imn. In cadrul sesiunii ONU, si alti lideri ai lumii arabe recunosc public ca Yasser Arafat este „singurul purtator de cuvant legitim al poporului palestinian din teritoriile ocupate si din exil”. In prima sa aparitie ca lider al palestinienilor in plenul Adunarii Generale ONU, Yasser Arafat declara: „Am venit in fata dumneavoastra avand intr-o mana mitraliera, iar in cealalta mana o ramura de maslin. Va rog sa luati decizii intelepte pentru destinul poporului palestinian, ca sa nu imi cada din mana simbolul pacii si, astfel, sa raman numai cu mitraliera”.
1976: Organizatia pentru Eliberarea Palestinei a fost admisa ca membru cu drepturi depline Liga Araba.
1982: Arafat, care isi mutase cartierul general in Tunisia, scapa cu viata dupa un atac surpriza al fortelor israeliene.
1988: Liderul palestinian accepta Rezolutia 242 a Consiliului de Securitate ONU, prin care recunoaste existenta statului evreu, promitand totodata sa nu mai promoveze terorismul.rn
rn1991: In timpul primului razboi din Golf face opinie separata in Liga Araba, declarandu-se in favoarea apararii de catre toate tarile arabe a lui Saddam Hussein.rn
rn1993 Momentul Acordurilor de la Oslo. Primeste in 1994 Premiul Nobel pentru Pace, impreuna cu politicienii statului evreu: Shimon Peres si Yithak Rabin.rn
rn1994 Arafat infiinteaza Autoritatea Nationala Palestiniana.rn
rn1996 Arafat este ales liderul Autoritatii Nationale Palestiniene.rn
rn2000 Tentativa de a ajunge la un acord intre Israel si Autoritatea Nationala Palestiniana, prin acordurile de la Camp David (SUA). Premierul israelian Ehud Barak ofera palestinienilor sansa crearii unui stat palestinian independent, in teritoriile din Cisiordania si Fasia Gaza. Arafat insista ca viitoarea capitala a statului palestinian sa fie in partea de est a orasului Ierusalim, doleanta considerata inacceptabila de statul evreu. rn
rn2000. Dupa esecul negocierilor de la Camp David, urmeaza o perioada de noi tensiuni israeliano-palestiniene. Ariel Sahron devine premierul statului evreu, iar vizita sa pe Espalanda Moscheilor este calificata de palestinieni drept „profanare”. In urma unor incidente sangeroase intre palestinienii care protestau fata de acest gest al lui Sharon si fortele de ordine israeliene, reincepe Intifada in teritoriile ocupate, soldata cu peste o mie de morti, palestinieni si israelieni.
