Prima bombă cu hidrogen, testată în noiembrie 1952 de către Statele Unite ale Americii (SUA), a degajat o energie echivalentă cu 10 megatone de TNT (trinitrotoluen), aproximativ de 1.000 de ori mai puternică decât bomba lansată asupra Hiroshimei cu șapte ani mai înainte.
În componența acestui nou tip de bombă, două tipuri de hidrogen — deuteriu și tritiu — fuzionează dând heliu, eliberând astfel energie.
O armă nucleară convențională folosește fisiunea — mai degrabă divizând decât contopind nuclee de atomi — pentru a crea o putere mai mică de explozie.
O bombă cu hidrogen folosește o reacție inițială de fisiune pentru a produce temperaturi mari necesare pentru o reacție mai puternică de fuziune.
După mai puțin de un an de la testul american cu bombă termonucleară, Uniunea Sovietică și-a testat propria bombă-H, lansând o cursă de producere a mai multor ''superbombe''.
Cea mai puternică bombă-H detonată vreodată — și totodată cea mai mare explozie provocată vreodată de om — a fost folosită de sovietici în 1961. Cunoscută și ca Bomba-Țar, ea a avut o putere echivalentă cu 50 megatone de TNT. AGERPRES
