Darren Cahill a trecut prin momentele dificile alături de Simona Halep

Darren Cahill și-a deschis inima și a vorbit despre colaborarea sa cu Simona Halep, rememorând momentele dificile care au marcat carierele lor, în special finala de la Roland Garros 2017. Acesta a vorbit cu emoție despre acea perioadă, când românca a fost la un pas de a câștiga titlul și de a urca pe primul loc în clasamentul WTA. Cu toate acestea, înfrângerea în fața Jelenei Ostapenko, deși ea condusese cu 1-0 și 3-0, a lăsat o amprentă adâncă în sufletul ei și al echipei sale.

Darren Cahill, cunoscut pentru abordările sale tactice și pentru calmul cu care își conduce echipa, a mărturisit că acel moment a fost unul dintre cele mai dificile din cariera sa de antrenor de tenis. El a descris presiunea enormă care apăsa pe umerii Simonei Halep, într-o țară întreagă care aștepta cu sufletul la gură primul titlu de Grand Slam al jucătoarei de tenis.

Chiar și în fața unei astfel de presiuni, el a ales să adopte o atitudine pozitivă, crezând că o abordare optimistă ar fi ajutat-o pe vedetă să depășească durerea acelei înfrângeri.

„Toată lumea din România o voia pe locul 1 WTA, toată lumea voia de la ea un turneu major. A fost atât de aproape de mai multe ori. A suferit câteva înfrângeri dureroase în turneele de Grand Slam, la Roland Garros, cu Ostapenko, unde avea set și break. Acea înfrângere a fost devastatoare. Probabil că atunci am trăit cea mai grea experiență ca antrenor. Voi vorbi despre asta pentru că e o lecție importantă”, a povestit în cadrul unui interviu oferit Carolinei Garcia.

Eroarea recunoscută de Darren Cahill: Era stilul greșit pentru ea, pentru că suferea în interior

Totuși, el a recunoscut ulterior că acest comportament nu a fost cel mai potrivit pentru ea, care se afla într-o stare profundă de tristețe. Acesta a încercat să o încurajeze cu vorbele „totul este bine, vom ajunge acolo”, dar a înțeles rapid că ceea ce ea avea nevoie nu era doar optimism, ci empatie.

În ciuda dorinței sale de a-i transmite speranță, el și-a dat seama că sportiva voia ca el să simtă aceeași durere ca să poată depăși împreună această perioadă dificilă. În săptămânile care au urmat, Simona Halep a continuat să se confrunte cu înfrângeri dificile, iar el a continuat să încerce să o motiveze pozitiv.

„Eram o persoană cu experiență în echipă. Juca pentru primul ei titlu de Grand Slam, putea ajunge numărul 1 dacă se impunea în acea finală. Presiunea oamenilor din România era enormă, puteai s-o simți. A fost intens. Știai că e destinată să câștige un titlu de Grand Slam, dar nu știi niciodată… Am decis atunci că voi fi pozitiv, pentru că eram cel mai în vârstă din echipă, cel mai experimentat.

Aveam de gând ”să-i vând” povești pozitive: ”Simo, totul e bine, vom ajunge acolo, continuăm să luptăm, revenim pe teren, continuăm să-ți creștem jocul, zâmbește și hai să ne bucurăm de tenis.” Era stilul greșit pentru ea, pentru că suferea în interior. Nu arătam niciun pic de empatie.

Nu sufeream alături de ea. Sufeream, dar nu o arătam. Eu eram pozitiv, iar ea voia să mă simt mizerabil așa cum se simțea ea. Dar e adevărat, fiindcă suferința cere suferință în momentele dificile. Atunci nu voia decât să mă vadă și pe mine simțindu-mă la fel de rău precum se simțea ea”, a povestit antrenorul de tenis.

Inima sportivei s-a rupt în două după o înfrângere la US Open

Totuși, într-o zi, după o înfrângere la US Open, Simona Halep, cu ochii plini de lacrimi, i-a cerut părerea despre jocul său. Totuși, în loc de alinare, el a început să discute despre aspectele tehnice ale meciului de tenis, iar vedeta a plecat din cameră plângând.

Atunci, Teo Cercel, preparatorul ei fizic, i-a dat lui un sfat esențial: uneori, o îmbrățișare și cuvintele de încurajare sunt mai importante decât orice tehnicalitate.

„În următoarele șase săptămâni eu eram super pozitiv și credeam că fac ce trebuie ca lider al echipei. Dar de fapt se adâncea într-o gaură, a suferit câteva înfrângeri dificile. Putea ajunge numărul 1 de câteva ori, n-a reușit. Apoi a jucat cu Sharapova în primul tur la US Open, un meci uriaș pe care l-a pierdut.

A jucat destul de bine, iar după meci a venit la mine să discutăm despre meci, avea lacrimi în ochi. M-a întrebat cum a jucat. Eu am început să vorbesc despre aspectele tehnice… un idiot. Nu voia să audă asta. S-a ridicat, eu eram la mijlocul unei propoziții, și a plecat plângând.

Teo Cercel, preparatorul fizic, mergea după Simona în vestiar și a trecut pe lângă mine, s-a uitat la mine și mi-a făcut semn să mă opresc. A venit apoi la mine și mi-a spus: „Ascultă, știu ce încerci să faci, dar câteodată ești prea dur cu ea. E o fată tânără, nimeni nu se aștepta să fie o tenismenă atât de bună, face o treabă grozavă, poate că uneori doar trebui s-o îmbrățișezi și să-i spui c-o iubești.”

A doua zi am văzut-o și i-am spus-o. Ultimele opt săptămâni sunt din cauza mea. Am făcut o mare greșeală. Știu că suferi, și eu sufăr, dar pe interior, am început să plâng și am îmbrățișat-o. A început și ea să plângă și mi-a zis că aștepta îmbrățișarea asta de trei luni. I-am zis dacă vrei să mă concediezi acum… bine, voi pleca. A zis nu, e ok.

Două săptămâni mai târziu pleacă în Asia, joacă cu Sharapova și o bate. Toată presiunea fusese ridicată de pe umeri și se putea bucura din nou de tenis. Nu acela era stilul meu de a antrena, dar m-a învățat o lecție importantă”, a încheiat australianul.