«Mi-a fost frică multă vreme să mă desprind și să pornesc în necunoscut. E un drum abrupt, care trece drept prin această frică. Nu am însă alternative. Toate celelalte variante m-au adus în același punct: pe marginea prăpastiei (…) Las în urmă o lume de care m-am înstrăinat încetul cu încetul. Ce mai las în urmă sunt niște reclame din care ­mi-am câștigat dozele de existență», sunt primele gânduri, așternute pe hârtie în romanul său de aventuri spirituale în India, Namaste, de Octavian Segărceanu (cunoscut sub numele de Sega), figură cunoscută a „generației de aur“ a publicității românești, care într-o zi a spus „stop joc“ carierei pentru o perioadă de sabat.
Își planificase trei luni de detașare coroborate cu o iluminare. În India. A rămas un an. Suficient de mult cât să se redescopere și să o ia pe un alt drum (de obicei, după un an sabatic, respectivul nu mai revine la vechiul loc de muncă, ci se orientează către altceva care-i aduce mai multă satisfacție). Profesional vorbind, drumul scriiturii. „Am simțit, cam după un an, că trebuie să mă întorc. Nu am revenit la publicitate, ci m-am apucat să scriu Namaste – un roman de aventuri spirituale în India (carte lansată la începutul lunii iunie la editura Humanitas și care la închiderea ediției se afla pe primul loc la bestseller după numărul de comenzi online efectuate, în fața unor titluri semnate de Andrei Pleșu, Neagu Djuvara și alții – n. red.), care prezintă experiența mea de-a lungul acestui an sabatic“, explică Segărceanu. „Și, după feedbackul primit, observ că lumea este interesată de așa ceva“, completează el.

La nivel declarativ, nimic mai adevărat. Românii, sub presiunea crizei și a intensificării volumului de muncă, își doresc să lase totul baltă, să se detașeze și să plece în lume. Însă numărul curajoșilor, deși în creștere, este încă mult prea nesemnificativ pentru a constata un trend. Asemenea lui Sega, alți câțiva publicitari și-au câștigat deja notoritate și „invidie“ pentru că au avut curajul să spună stop caruselului în care suntem prinși zi de zi.
Este vorba, printre alții, de Brăduț Florescu (fost creativ director al agenției DDB), Raluca Feher (fost director de creație CAP).  „Am întâlnit în această călătorie a mea persoane de diferite profesii care și-au luat an sabatic – arhitecți, IT-iști, medici, jurnaliști etc. Cei mai mulți români care au optat pentru așa ceva sunt din publicitate. Poate pentru că acolo este și uzura mai mare, dar și salariile au fost mai bune și au putut pune ceva bani deoparte“, menționează Sega, care a plecat cu 10.000 de euro, din care aproximativ jumătate a cheltuit pe transportul aerian.
Practicat la nivel mondial
Oficial, sabatul reprezintă o pauză de la activitatea profesională, cuprinsă între două luni şi un an. Cei care iau această decizie o fac cu scopul de a-şi atinge unele ţinte, cum ar fi să scrie o carte ori pentru a călători. În numeroase companii din lume, anul sabatic poate fi luat luat după şapte ani consecutivi petrecuţi în aceeaşi firmă. Dacă în România conceptul abia se conturează, iar termenul devine familiar populației, anul sabatic este utilizat frecvent în Marea Britanie, unde circa 20% dintre companii au chiar o politică a anului sabatic. Peste Ocean, în SUA, universităţile oferă profesorilor astfel de vacanţe dacă şi-au îndeplinit bine sarcinile de serviciu, iar perioada petrecută departe de universitate presupune şi o documentare.
În cele mai multe cazuri, înţelegerea constă în jumătate de an plătit integral, cealaltă jumătate doar cu 50% din salariu. În Israel, după efectuarea stagiului militar, tinerii sunt încurajați să plece un an în lume pentru a-și da seama ce vor să facă mai departe în carieră.
„Există studii care atestă că, după o anumită perioadă de timp, e nevoie de o pauză mai mare decât un concediu pe care-l ai în mod normal. Anul sabatic este un drept al angajatului“, spune sociologul Mircea Pieleanu. „Este foarte popular în mediul academic, iar la noi a început deja să fie practicat. Sunt colegi de-ai mei, profesori, care și-au luat un an sabatic. În business, însă, este mai greu pentru că nu poți să-ți lași afacerea un an de zile“, conchide acesta, menționând că, din punctul de vedere psihologic al angajatului, respectiv al performanței acestuia la locul de muncă, este foarte recomandat.