Statele Unite au parte de și mai multe vești proaste. O estimare timpurie arată că economia americană ar putea să se fi contractat în intervalul aprilie-iunie.
Cea mai mare economie s-ar putea confrunta cu o recesiune
Informația a apărut în contextul declinului înregistrat din ianuarie până în martie și reprezintă o contracție pentru două trimestre consecutive. Astfel, cea mai mare economie din lume s-ar putea confrunta cu o recesiune, scrie reuters.com
Definiția „două trimestre” este la îndemână pentru analiști, jurnaliști și publicul larg. Dar nu este modul în care economiștii se gândesc la ciclurile economice, în parte pentru că PIB-ul este o măsură care poate fi influențată de factori precum cheltuielile guvernamentale sau comerțul internațional.
În schimb, ei se concentrează pe datele privind locurile de muncă, producția industrială, cheltuielile și veniturile – iar creșterea locurilor de muncă, în special, rămâne puternică în Statele Unite, angajatorii americani angajând mai mult decât se așteptau în iunie și majorând salariile, scrie sursa menționată.
În ceea ce privește partea negativă, datele privind consumul pentru luna mai, publicate săptămâna trecută, au arătat că cheltuielile și venitul disponibil au scăzut pe o bază ajustată la inflație. Acest lucru a declanșat o serie de previziuni sumbre pentru luna iunie și a sporit speculațiile potrivit cărora o încetinire a creșterii economice va veni în curând, dacă nu cumva este deja aici.
Săptămânile următoare vor include, probabil, dezbateri aprinse despre sănătatea reală a economiei. Dacă SUA se îndreaptă spre o recesiune sau se află deja în recesiune este o preocupare din ce în ce mai mare pentru directorii executivi ai companiilor și angajații acestora, pentru Rezerva Federală și pentru administrația președintelui Joe Biden.
O recesiune este mereu o scăderea a PIB două trimestre la rând? De obicei, dar nu întotdeauna
De exemplu, PIB-ul din 2001, după revizuiri, a scăzut în primele trei luni ale anului, și-a revenit în următoarele trei luni și a scăzut din nou în toamnă.
Chiar dacă nu au existat două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului, situația a fost definită ca recesiune, deoarece ocuparea forței de muncă și producția industrială erau în scădere.
Recesiunea pandemică COVID-19 a durat doar două luni, au stabilit ulterior economiștii, din martie până în aprilie 2020, chiar dacă scăderea abruptă a activității economice în acele săptămâni a însemnat că PIB-ul s-a contractat în ansamblu atât în primul, cât și în al doilea trimestru al anului.
În Statele Unite, decizia oficială este luată de un grup de economiști convocat de Biroul Național de Cercetare Economică și, uneori, vine la un an sau mai mult după ce s-a întâmplat.
Grupul privat de cercetare non-profit definește recesiunea ca fiind „o scădere semnificativă a activității economice care se extinde în întreaga economie și care durează mai mult de câteva luni”.
Grupul se concentrează pe lucruri precum locurile de muncă și producția industrială, care sunt măsurate lunar, nu trimestrial, precum PIB-ul, și examinează profunzimea oricăror schimbări, cât de mult par să dureze scăderile și cât de larg se răspândesc problemele.
Există compromisuri
În cazul pandemiei, de exemplu, profunzimea pierderilor de locuri de muncă, de peste 20 de milioane de posturi, a compensat faptul că creșterea a fost reluată rapid, ceea ce a determinat grupul să numească oficial situația drept recesiune la începutul lunii iunie, înainte de sfârșitul celui de-al doilea trimestru.
În timp ce fiecare dintre cele trei criterii – profunzime, difuzie și chiar durată – „trebuie să fie îndeplinit individual într-o anumită măsură, condițiile extreme relevate de un criteriu pot compensa parțial indicațiile mai slabe ale altui criteriu”, spune grupul.
Deși „regula celor două trimestre” are avertismente și excepții, nu a existat niciodată o recesiune declarată fără o pierdere de locuri de muncă. Locurile de muncă sunt adăugate în SUA cu sute de mii de locuri de muncă lunar.
Ritmul va încetini probabil, dar ar trebui să se producă o inversare bruscă pentru ca actuala creștere a locurilor de muncă să se transforme într-una care să semene cu o recesiune.
Producția industrială, un alt factor care a jucat un rol important în declararea recesiunii din 2001, a crescut de asemenea în mod constant, cel puțin până în luna mai.
Din 1950, Statele Unite nu au mai înregistrat o contracție a PIB-ului timp de două trimestre la rând care să nu fie asociată cu o recesiune, ceea ce ar putea face ca actuala dezbatere „suntem sau nu suntem” să fie și mai controversată.
Discuțiile despre o recesiune și previziunile potrivit cărora economia SUA se îndreaptă spre una pot avea un impact asupra a ceea ce se va întâmpla în continuare. Directorii executivi, investitorii și consumatorii obișnuiți iau decizii cu privire la unde și cum să cheltuiască banii în funcție de modul în care cred că vor evolua vânzările, profiturile și condițiile de angajare.
Economistul Robert Shiller a prezis în luna iunie că există „șanse mari” ca SUA să intre în recesiune, ca urmare a unei „profeții care se autoîmplinește”, deoarece consumatorii și companiile se pregătesc pentru ce e mai rău. „Frica poate deveni realitate”, a declarat acesta pentru Bloomberg.
Recesiunile vin în multe forme. Ele pot fi profunde, dar scurte, precum recesiunea pandemică, care a trimis pentru scurt timp rata șomajului la 14,7%. Sau pot fi profunde și marcante, precum Marea Recesiune sau Depresiunea din anii 1930, fiind nevoie de ani de zile pentru ca piața muncii să recupereze terenul pierdut.
Economiștii și analiștii au semnalat recent posibilitatea ca următoarea recesiune din SUA să fie una ușoară. Chiar și cele mai scurte și mai slabe recesiuni au tăiat locurile de muncă de pe statele de plată cu peste 1%, ceea ce ar însemna în prezent mai mult de un milion și jumătate de persoane.
O altă idee discutată de unii economiști și analiști este o „recesiune de creștere”, în care creșterea economică încetinește sub tendința de creștere pe termen lung a SUA de 1,5 până la 2% pe an, în timp ce șomajul crește, dar nu cu mult. Acesta este scenariul trasat de unii factori de decizie ai Fed ca fiind cel mai bun rezultat al recentelor creșteri ale ratelor dobânzilor.