A fost un ofițer respectat al armatei britanice.

Un aventurier îndrăzneț, un soldat și, în cele din urmă, un general, dar mai presus de toate un șmecher care inspira încredere.

Deși a realizat multe fapte militare respectabile în timpul carierei sale, astăzi este amintit pentru escrocheria Poyais.

În 1820, MacGregor se găsea în Golful Honduras, pe coasta Americii Centrale.

Regiunea se afla sub coroana britanică, fiind locuită de populații indigene și metiși.

Britanicii reușiseră să-i controleze pe șefii indigeni proclamându-i pur și simplu „regi”.

În realitate, nu erau deloc regi și, fără să știe, au continuat să fie simpli căpetenii tribale sub controlul direct al coroanei britanice.

Britanicii aveau desigur un motiv: protejând localnicii și declarând pământul ca fiind al indigenilor, îi puteau împiedica pe spanioli să-l revendice.

Aici și-a gândit Gregor MacGregor planul său viclean.

Un plan atât de viclean, încât, dacă îi punea o coadă, îl putea numi vulpe.

La întoarcerea la Londra în 1821, el a susținut că „regele” George Frederic Augustus i-a dăruit o mare parte din pământurile regatului său.

În timp ce numele părea destul de regal, George Frederic Augustus era doar un căpetenie a tribului de rase mixte Miskitos.

Acești oameni, Miskito Sambo, locuiau pe coasta Hondurasului, cunoscută sub numele de Coasta Țânțarilor, și nu dețineau deloc o putere reală, chiar dacă își însușeau nume britanice.

Dar asta nu l-a împiedicat pe MacGregor să-și pună la cale înșelătoria.

„Regele” Frederic Augustus a semnat un document legal în aprilie 1820 prin care i-a acordat lui MacGregor o bucată enormă de pământ pe coasta Miskito.

MacGregor a afirmat că astfel a devenit print, stăpân peste 3.000.748 de hectare.

Pentru nativii Miskito, aceasta era probabil o grămadă de cifre pe hârtie, dar zona era de fapt mai mare decât Țara Galilor!

Gregor MacGregor a obținut această „modestă” bucată de pământ în schimbul romului și a unor bijuterii.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric