Românii caută să dea jos kilogramele acumulate în perioadă sărbătorilor apelând la tot felul de metode de detoxifiere, însă acestea sunt inutile deoaarece corpul uman sănătos poate face acest lucru singur.
Se vorbeşte mult despre detox. De unde a apărut acest „detox”? Se discută mai ales în perioadele în care se schimbă anotimurile sau după Sărbători… Ce este acest detox, de fapt?
Dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice: O prostie, bineînţeles. Este încercarea oamenilor moderni de a-şi cumpăra paşapoarte spre nemurire fără să-şi impună niciun fel de restricţii. Cu alte cuvinte, în loc să aibă o alimentaţe normală, civilizată în fiecare zi, în care să aibă grijă la orele de masă şi la ce mănâncă, preferă să mănânce pe apucate la covrigăriile şi patiseriile din colţ, la fasfood-ul de pe stradă, la cateringul mai mult sau mai puţin bun. Şi, din când în când, simt nevoia să facă un „bine” corpului lor şi sar din măsura de a mânca numai tâmpenii şi mizerii, într-o extremă despre care ei îşi imaginează că e benefică. Evident, este o prostie. Aşa cum masa lor e o prostie, aşa şi aceste măsuri extreme sunt la fel. Mai ales că, după cum ştiţi, reţetele sunt din cele mai diferite: unii consideră că este „detox” să mănânce ovăz, orz, secară, alţii iaurt şi fructe, alţii argilă albastră, alţii să bea sucuri de legume. Fiecare are o altă definiţie a detoxului şi, bineînţeles, ca orice pseudoştiinţă care lucrează cu certitudini şi convingeri, acest pretins procedeu de curăţare a organismului s-a răspândit, fiind susţinut şi propagat de pseudonutriţionişti sau de oameni fără pregătire medicală care au găsit astfel un instrument foarte bun de a câştiga bani.
Este o industrie! Şi nu e de mirare, fiindcă toată lumea este fascinată de nemurire şi de viaţă fără de moarte şi de sănătate veşnică. În primul rând să spunem că nu există detox, pentru că nu există toxine.S-a luat un Premiu Nobel pentru medicină la sfârşitul lui 2016 pentru un studiu care demonstrează că celula „se curăţă”, dacă vreţi să spunem aşa, de către ea însăşi! Nu există o formulă chimică a acestor toxine, că nu le denumeşte nimeni specific, fiind numite toxine, aşa, generic şi misterios. Nu se cunoaşte toxina x sau toxina y…
Dacă te uiţi în toate revistele, pe toate siteurile, toată lumea încearcă să îţi vândă un produs prin care tu, cel murdar, urât, gras, vinovat, să devii frumos, slab, curat şi inocent! Este treaba fiecăruia cât se lasă manipulat de media şi în ce fel! Şi eu îmi dau cu cremă pe faţă, dar nu am aşteptarea ca ea să-mi şteargă ridurile! Dacă vreau asta, fac botox. Am aşteptarea ca ea să hidrateze doar ce poate ea să hidrateze – şi anume stratul superficial al pielii.
E un chimist, Kennedy, australian, care, sătul de această chemofobie şi de această impostură legată de substanţele chimice despre care acum se vehiculează tot felul de aberaţii pe planetă, a făcut inclusiv tricouri, şorţuri de bucătărie şi alte lucruri drăguţe, imprimate cu formula chimică a oului, a bananei, a căpşunilor etc. Şi, dacă ne uităm pe internet la formulele chimice ale domnului Kennedy, o să constatăm cât benzen, cât benzol şi alte substanţe există în fructele pe care le mâncăm în fiecare zi… Deci, nu există toxine! De aceea nu există nici detox. Oamenii nu se intoxică, oamenii elimină deşeuri singuri, fără ajutor. (Noi vorbim aici despre oamenii sănătoşi, desigur, nu despre cei bolnavi). Deci, omul elimină deşeuri prin piele (transpiraţia), prin plâmâni (CO2), prin rinichi (urina) şi prin tubul digestiv (fecale). Aceste sisteme sunt atât de bine perfecţionate, încât din fericire nu le putem influenţa. Spun din fericire, fiindcă oamenii încearcă şi continuă să facă altceva decât trebuie, pentru că citesc de pe 10 siteuri aceleaşi lucruri şi gata, sunt convinşi, în loc să apeleze la cunoştinţele lor de biologie de clasa a 8-a, nu mai mult.