Încrederea pe Wall Street a crescut de-a lungul anilor 1980, pe măsură ce economia a ieșit din criză și președintele Ronald Reagan a pus în aplicare politici favorabile afacerilor.
Cu toate acestea, în octombrie 1987, indicatorii au început să sugereze că piața bull din ultimii cinci ani dădea semne de oboseală.
Guvernul a raportat un deficit comercial surprinzător de mare, precipitând o scădere a dolarului SUA.
Congresul a dezvăluit că are în vedere închiderea lacunelor fiscale pentru fuziunile corporative, îngrijorând investitorii obișnuiți să nu prea existe reglementări.
Deși a lovit piața acțiunilor, a fost mai degrabă consecința unor dezechilibre acumulate în regimul valutar, scoțând pentru prima dată în evidență importanța intercorelării piețelor financiare într-un răstimp de început al internaționalizării investițiilor de portofoliu.
Lichiditatea furnizată încă de a doua zi de Rezerva Federală Americană a salvat cotațiile de scăderi încă și mai abrupte, inaugurând un ciclu de intervenționism al băncilor centrale.
Chiar dacă impactul picajului bursier nu s-a răsfrânt și asupra economiei reale, așa cum Marea Criză din 1929-1933 a fost anunțată de prăbușirea acțiunilor de la New York, dimensiunea scăderilor este cea mai mare din istoria indicelui Dow Jones Average Industrial.
Scăderea de 22,6% a acestuia într-o singură zi este net superioară celei din 28 octombrie 1929, care a fost de 12,82%.
Un declin de o zi mai mare a fost cel din 12 decembrie 1914, în timpul Primului Război Mondial, de 24,39%, însă acesta a fost determinat abia retroactiv, la configurarea în 1916 a indicelui Dow Jones.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
