Confirmarea faptului că Germania va fi guvernată curând de o coaliție tripartită condusă de social-democratul Olaf Scholz este un eveniment care trebuie luat în serios – și nu numai în Germania. E cu atât mai important cu cât, odată ce partidele coaliției – social-democrații, verzii și liberalii – își vor fi dat prin vot aprobarea formală, dl Scholz va prelua frâiele de la Angela Merkel, care a guvernat cu iscusință vreme de 16 ani, asigurând în același timp o excelentă stabilitate pe scena internațională.

Plecarea dnei Merkel va face ca alianța ei de centru-dreapta, CDU-CSU, să treacă printr-o perioadă de eclipsă și reinventare. Noua administrație, poreclită și „coaliția semafor” după culorile partidelor ei, va asigura totuși o continuitate cu trecutul recent, mai cu seamă în privința politicii externe, europene și militare.

Mai problematic e faptul că noul ministru de Finanțe, liber-democratul Christian Lindner, e poziționat acum favorabil pentru a menține ortodoxia fiscală și aversiunea de datorii atât de familiare ale Germaniei în fața viitoarelor presiuni în sens contrar ale partenerilor de coaliție, cât și în privința bugetului UE, se arată în materialul publicat în The Guardian.

Într-o anumită măsură, astfel de presiuni sunt implicite în orice coaliție tripartită. Ele nu ar trebui să fie nici exagerate, dar nici subestimate. Totuși, noul guvern german și UE nu vor supraviețui cu ușurință unei reveniri pripite a Germaniei la politicile tradiționale de austeritate și evitare a datoriilor, astfel că angajamentele cuprinse în acordul coaliției ar putea fi socotite mai degrabă aspirații decât certitudini. Angajamentul de a investi în infrastructură și în lupta climatică va contesta și el cultura frugalității bugetare. Trăgând linie, testul guvernului Olaf Scholz va privi modul în care va gestiona aceste tensiuni.

Totuși, programul coaliției în general, detaliat într-un document de 178 de pagini negociat după alegerile din septembrie, nu ar trebui desconsiderat ca fiind prea precaut. Cum verzii vor conduce un nou minister al Economiei și Protecției Climatice, obiectivele stabilite necesită ca 80% din electricitate să provină din regenerabile până în 2030, eliminarea graduală a cărbunelui, „ideal” până la același termen, și o renunțare mai rapidă la gaz, până în 2040.

La fel de uluitoare, cel puțin dintr-o perspectivă britanică, e promisiunea coaliției privind o schimbare de paradigmă în privința migrației și politicii de integrare, menită a face din Germania o „țară modernă de imigrație”. Între măsurile promise se numără accelerarea procedurii de acordare a vizelor, eliberarea mai ușoară a pașapoartelor și susținerea cotelor de migrație. Alte liberalizări importante includ proceduri simplificate de schimbare a genului, legalizarea vânzării de marijuana pentru uz recreațional și reducerea vârstei minime de vot de la 18 la 16 ani.

Vechile loialități de partid se dezintegrează pe tot cuprinsul Europei, nu numai în Germania, astfel că noul guvern ar trebui urmărit ca studiu de caz al posibilelor evoluții viitoare. Totuși, așa cum se întâmplă dintotdeauna, chiar și cele mai chibzuite planuri sunt vulnerabile la evenimente neprevăzute.

Ratele pandemice ale Germaniei au atins recorduri luna aceasta, iar pe agenda unora dintre statele ei se află măsuri contestate precum carantina sau vaccinarea obligatorie. S-ar putea ca dl Scholz și guvernul său să nu se mai bucure mult timp de luxul unei luni de miere.