Constituită ca un "V-am spus eu", cartea lui Joseph Stiglitz face o radiografie a crizei în care ne aflăm și se duce până la originile Marii Recesiuni, ferindu-se de răspunsuri facile, schițând în același timp alternativele de acțiune și arătând că există în continuare opțiuni care pot schimba în bine lucrurile pe viitor.
"Odată cu falimentul marilor bănci americane (Lehman Brothers, n.r.) și instaurarea stării de haos economic ce a urmat în timpul crizei, era triumfului american s-a încheiat", scris Joseph Stiglitz, în cartea "În cădere liberă", citat de New York Times, care scrie că această lucrare oferă o abordare lucidă și explicații clare asupra crizei.
"În cădere liberă" de Joseph Stiglitz completează excelent celelalte titluri din Co-Lecția de economie, prin critica adusă sectorului financiar și Rezervei Federale. Stiglitz descrie și felul în care administrația Obama a continuat politica de salvare și filozofia "prea mari ca să cadă", moștenită de la G.W.Bush, spune Bogdan Ungureanu, director al editurii Publica,  arătând că "cea mai mare calitate a lui Stiglitz este ca nu se ascunde după cuvinte".
"Eu critic – şi denigrez, s‑ar putea să spună unii – băncile, pe bancheri şi pe alţii din piaţa financiară. Am mulţi, mulţi prieteni în acest sector: oameni inteligenţi şi devotaţi, buni cetăţeni, preocupaţi de felul în care se cuvine să contribuie şi ei la binele societăţii care i‑a răsplătit cu atâta generozitate. Nu doar că dăruiesc din ceea ce au, dar muncesc cu abnegaţie pentru promovarea cauzelor în care ei cred. Ei nu s‑ar recunoaşte deloc în caricaturile pe care le descriu aici, aşa cum nici eu nu
recunosc în ei aceste caricaturi. Realitatea este că mulţi din cei care lucrează în acest sector se simt nişte victime la fel de mult ca şi cei din afară. Şi‑au pierdut mare parte din economiile de‑o viaţă", scrie economistul în prefața lucrării, ținând să puncteze că "noi, economiştii, ne pricepem foarte bine să identificăm forţele
de la baza unor fenomene; nu ne pricepem deloc să prevedem nişte date precise. În cea mai mare parte a lor, economiştii nu s‑au dovedit cu nimic mai utili. Mulţi dintre ei au furnizat de fapt blindajul intelectual pe care decidenţii politici l‑au invocat, în deplasarea lor către dereglementare."