Peter Breiter, în vârstă de 41 de ani, este un bancher ieşit din comun. Nu pentru bonusurile sale ridicate şi nici pentru instrumente financiare complicate sau dealuri de multe milioane de dolari.
Omul-bancă, aşa cum e denumit de cei de la Reuters, reuşeşte să ţină pe roate afacerile dintr-un sat din Germania.
El este fericit să încheie tranzacţii cu mâna sa pentru cei 500 de locuitori ai satului Gammesfeld, din sudul Germaniei.
“De ce să folosesc un automat de bani? Ele costă bani oricum”, spune un client care stătea într-o cameră mică de aşteptare, aflat în vizitza sa săptămânală pentru retragere de cash.
Banca cooperatistă Raiffeisen Gammesfeld eG este una din cele mai mici 10 bănci din ţară după nivelul depozitelor şi este singura care funcţionează cu doar un angajat.
Băncile mici, la putere în Germania
Băncile mici de acest gen domină peisajul bancar din Germania. Înfiinţate în comunităţi, ele oferă o gamă restrânsă de conturi şi credite clienţilor persoane fizice şi afacerilor locale.
În timp ce numărul acestora s-a restrâns semnificativ de la 7.000 câte erau în 1970, la circa 1.200, băncile cooperatiste de genul Raiffeisen Gammesfeld fiind o competiţie pentru cele mai mari două bănci din ţară – Deutsche Bank şi Commerzbank.
O zi tipică de lucru pentru Breiter implică furnizarea de cash sătenilor pentru nevoile zilnice şi acordarea de mici credite pentru afacerile locale. Fără a menţiona şi curăţarea clădirii cu un singur etaj a sediului băncii, care măsoară 200 mp.
El a plecat în 2008 de la o bancă mare, unde i se cerea încontinuu “vinde, vinde, vinde”, şi s-a întors în satul natal pentru a face această bancă, luând astfel cea mai bună decizie din viaţa sa.
Bankingul ca hobby
Publicitatea implică pe cineva care să lucreze de mână, fără computer. Scrisul la maşină şi umplerea automatului de bere prezintă semnele unei utilizări frecvente, deşi Breiter, a cărui ţinută de lucru este format din jeanşi şi tricou, are acum un computer.
“Este mult prea distractiv aici”, spune Breiter, fost matematician, aflat în faţa dozatorului cu câţiva clienţi de prânz. El îşi cunoaşte clienţii după nume şi le oferă adesea sfaturi pentru slujbele lor, relaţii şi probleme legate de bani.
“Oameni au spus că mă voi plictisi aici, dar nu este aşa”, spune el. Faptul că abia îşi poate lua o vacanţă în fiecare an nu îl deranjează prea tare, spunând că este fericit cu plecările la munte pentru schi din fiecare weekend. “Hobby-ul meu este munca. Ce poate fi mai frumos?”, spune Breiter.
Focusul pe micile afaceri şi pe operaţiuni tradiţionale
Funcţionarea băncilor cooperatiste este strâns legată de companiile mici şi mijlocii din Gammesfeld.
”Companiile mici şi mijlocii sunt sângele economiei Germaniei şi ele sunt principalii noştri clienţi”, spune Steffen Steude, purtător de cuvânt al BVR, o organizaţie a băncilor cooperatiste din Germania.
Micile firme care apelează la serviciile bancare Raiffeisen Gammesfeld includ fermieri, producători de panouri solare care au aproximativ 100 de angajaţi, sau producători de geamuri, care asigură şi geamurile pentru bancă.
Model simplu, greu de replicat
Raiffeisen Gammesfeld şi-a orientat activitatea doar către operaţiunile bancare tradiţionale, fără carduri de credit, acţiuni, fonduri de investiţii sau servicii de internet banking. Profiturile anuale sunt stabile, în jur de 40.000 euro, iar cel mai mare credit acordat până acum a fost de 650.000 euro.
Breitner spune că criza financiară i-a adus clienţi din toate Germania. “O persoană a venit de 5 ori să îmi ceară un împrumut de 4 milioane euro, dar a trebuit să îl refuz deoarece nu era din Gammesfeld!”, explică el.
Omul-bancă spune că oameni din diferite locuri l-au întrebat cum să replice modelul Gammesfeld în satul lor, deşi el le-a spus că un astfel de model este imposibil de pornit de la zero azi, deoarece este este nevoie de o sumă mare de bani.
Stabilitate germană
Breiter este de asemenea mândru că Gammesfeld este acolo să servească comunitate şi nu doar pentru a face profit. Fiecărui client i se oferă aceeaşi dobândă, chiar dacă aceştia câştigă 1.000 sau 10.000 euro pe lună.
Inge Dill, al cărui fiu a fost coleg de şcoală cu Breitner, spune că banca oferă cele mai bune dobânzi din zonă. “De ce să merg în altă parte?”.
În anii 1980, fostul CEO al băncii, Fritz Vogt s-a luptat în instanţă pentru păstrarea licenţei, deoarece risca să îi fie ridicată din cauză că nu exista o a doua persoană care să verifice tranzacţiile. Bunicul lui Vogt este cel care a fondat banca în anul 1870.
Chiar şi acum, Vogt, în vârstă de 82 de ani, care locuieşte în apropierea băncii, vine în fiecare săptămână să ajute şi să arunce un ochi pe registre.
Breiter spune că îşi doreşte să lucreze cât mai mult posibil la această bancă.