Gustul nu i-a displacut, mai ales ca lichidul prinsese culoare si aroma. Aceasta intamplare a schimbat cursul istoriei. Bautura misterioasa numita “cha” sau “tay” a strabatut veacurile, continentele si culturile, punandu-si amprenta asupra stilului de viata al omenirii. Astazi se cunosc mii de sortimente de ceai, toate derivand din Camellia sinensis, planta ce nu se vestejeste niciodata. Multe popoare au propriul ceai si propriile obiceiuri in servirea lui.
Romanii sunt departe de a ajunge la performantele de consum ale unor tari ca India, Japonia, China, Anglia sau Rusia, majoritatea preferand sa savureze o ceasca de cafea. Se constata, in schimb, o tendinta accentuata de reconsiderare a terapiei naturiste, motiv pentru care aproximativ 60% din populatie obisnuieste sa consume in mod constant ceaiuri din plante medicinale. In Romania, ceaiul obisnuit are mai degraba o conotatie negativa, ramasa de pe timpul comunismului, cand era asociat cu mancarea saracului sau cu ceaiul cu bromura din armata.
Cu toate acestea, exista cativa intreprinzatori care au avut curajul sa testeze piata locala a ceainariilor, investind in astfel de localuri, mai ales in Bucuresti. Unele au prins, altele mai putin. Important este ca exista totusi clienti care incep sa se priceapa la aceste licori, in timp ce altii calca pragul ceainariilor doar pentru ca este la moda sa “socializezi” avand alaturi o bautura parfumata, traditionala, nealcoolica si neindulcita.
Ceai la Vasiliada, un spatiu prietenos
La numai 28 de ani, Tudor Smirna este proprietarul a doua ceainarii deschise in Bucuresti: Ceai la Cotroceni si Ceai la Vasiliada. In ambele se pune accentul pe calitatea ceaiurilor, pe modul in care sunt preparate, pe recipientele in care sunt servite, pe atmosfera. Sunt locuri in care oamenii vin sa discute, uneori si cateva ore, avand un ceai alaturi – o bautura pe care o apreciaza si consuma pentru savoarea ei deosebita, si nu in scopuri terapeutice.
Desi economist, Tudor Smirna sustine ca nu este un antreprenor asa cum scrie la carte. Altfel ar fi facut amplasamente mult mai profitabile cu banii pe care i-a investit in ceainarii. Se multumeste insa cu o afacere mai mult de suflet decat aducatoare de profit.
“Totul a fost facut la sugestia unui prieten sloven, la indemnul caruia, entuziasmul meu de proaspat absolvent de facultate a percutat. Pionierii sunt cei de Carturesti, bineinteles, care au pus in aplicare o astfel de idee cu trei – patru ani mai devreme decat mine si care au reusit sa introduca oarecum ceaiul in cultura noastra. Intr-adevar, era ceva deosebit. M-am gandit ca la o nisa de piata, pentru ca, in Romania, cafenele si baruri erau destule. In plus, sunt multe locuri in care se servesc ceaiuri, dar putine ceainarii”, explica Tudor Smirna.
S-a gandit la un loc linistit, in care nu se fumeaza, pentru ca nu-i place lui, pe de o parte, si pentru ca tutunul deformeaza gustul ceaiului, pe de alta parte.
Prima ceainarie, cea de la Cotroceni, a fost un succes. Acum, “mai la suflet” ii este Ceai La Vasiliada (situata intre Unirii si Universitate), pe care a deschis-o in aceasta primavara. Un spatiu mic, suspendat, inghesuit si aparent impropriu pentru un loc unde sa-ti odihnesti mintea si sufletul, cu o ceasca de ceai alaturi. Acestea erau, la prima vedere, coordonatele interiorului inchiriat de la Asociatia Medico-Farmaceutica Vasiliada. Dar care s-a transformat ca prin minune, pentru ca a apelat la talentul de designer al Lilei Passima.
Rafinament si eleganta realizate cu un buget mic
Am vrut sa aflam cum i-au venit artistei primele ganduri de a reconstrui estetic, dar si afectiv, un spatiu viu, nealterat de accesorii scenografice sufocante.
“Tema decorarii a pornit chiar de la firma librariei aflate la parter, Vasiliada, si de la patronul spiritual care a construit primele asezaminte pentru saraci, Sfantul Vasile cel Mare. In urma discutiilor cu Tudor, proprietarul ceainariei, si cu parintele Gabriel, care administreaza aceasta librarie, am inteles ca fondurile obtinute din vanzarea cartilor sunt destinate si unor actiuni de ajutorare a celor foarte saraci. Spatiul facea, asadar, trimitere si la o dimensiune crestina bine conturata in contextul dat”, povesteste Lila Passima, artist vizual.
Asa-zisele separeuri create intr-un mod original, accesoriile decorative la care s-a recurs, mobilierul, lumina, inscrisurile brodate de mana pe perne etc. sunt doar cateva dintre elementele care creeaza un spatiu intim, plin de caldura si expresivitate. Adica, exact cum si l-a imaginat artista, cu ingaduinta totala a proprietarului: un loc de odihna si bucurie pentru cei care-i trec pragul.
Cafe Deko, ceainaria – cafenea de la TNB
Cafe Deko a fost gandita initial ca ceainarie. A fost o perioada in care a functionat foarte bine si atragea multi clienti. Cu timpul, numarul celor care intrau aici doar pentru a bea ceai s-a imputinat, motiv pentru care s-au pus in vanzare si alte produse, localul trecand prin mai multe transformari in cei doi ani de existenta. Astazi, este un fel de cafenea in care se serveste si ceai.
“Am vazut ceainarii extraordinare in multe tari din Europa. Parerea mea de rau este ca, la noi, populatia nu este pregatita pentru o astfel de oferta, romanul nu este obisnuit sa mearga intr-un local sa bea numai ceai. Fiind o piata in miscare, trebuie sa te adaptezi”, afirma Dan Chisu, proprietarul Cafe Deko.
In opinia interlocutorului nostru, deschiderea unei ceainarii trebuie gandita ca un apendice al unei afaceri mai mari, care sa-ti asigure existenta. Abia dupa vreo zece ani poti avea pretentia ca incepe sa functioneze si ca acolo se aduna toata lumea care vrea sa bea ceai. Partea buna este ca investitia intr-o ceainarie nu este prea mare – desigur, nu vorbim de una de lux, ca la Paris.
“Sper sa nu dau idei guvernantilor nostri, dar in Franta, de exemplu, un kilogram de ceai costa cat unul de cafea, pentru ca suporta accize foarte mari. La noi ceaiul este ignorat deocamdata, asa ca inca mai exista sansa ca cine deschide o ceainarie sa nu aiba cheltuieli foarte mari, desi exista niste taxe si pe acest produs”, ne spune Dan Chisu.
Multe acte de cultura si evenimente artistice se petrec la Cafe Deko. De altfel, Dan Chisu a facut din acest local, cu un decor special, un stand-up comedy, unde improvizatia este cuvantul cheie. Este un concept care reuneste multi oameni de cultura, dar care atrage si multi studenti, data fiind zona centrala unde este amplasata cafeneaua – ceainarie.
