Am ajuns la „Dallas”-ul din Slobozia pe inserate. Era foarte frig si parcul de agrement al lui Ilie Alexandru era aproape pustiu. Casele in stil american si cativa cai care pasteau intr-un tarc te duceau cu gandul la orasele-fantoma din vestul indepartat, de acum 150 de ani. Daca ridicai privirea, copia de 50 de metri a turnului Eiffel, construit de Alexandru, te scotea brusc din visare. Intram in casa cu acoperis turcoaz, pe care o numeste „Cetatea Hermes”. De pe un perete ne zambeste stramb Gioconda lui Da Vinci. Este o copie in ulei, care reda destul de bine originalul. Pe pereti mai sunt atarnate si alte reproduceri dupa tablouri celebre. O scara de marmura duce la etaj. O alta scara coboara la subsol. Deasupra acesteia din urma este agatata o placuta pe care scrie „spre sauna si jacuzzi”. Soferul ne conduce intr-un fel de living room. Camera are in mijloc o masa foarte lunga, cu scaune asezate de o parte si de alta. Pe un semineu de marmura alba, sunt asezate patru statuete din bronz, de circa un metru inaltime, care reprezinta cai cabrati. Langa usa se afla un televizor Pioneer, imens, cu diagonala de circa doi metri. In biblioteca, sunt aranjate, din jumatate in jumatate de metru, simetric, doua-trei pe cate un raft, volumele Enciclopediei Britanice. Camera este amenajata cu bunul gust intalnit in casele americanilor.
La celalalt capat al mesei, se aflau Ilie Alexandru si sotia sa, care are in jur de 20 de ani. Nu l-am recunoscut de prima oara. Eram si la distanta, era si intuneric in camera. La „cetate” se taiase curentul. Ne-a poftit la masa (pe mine si pe colegul fotoreporter). Ne-a servit cu mancare romaneasca, buna: supa cu galusti si pui cu varza. Alexandru era imbracat in blugi si pulover si purta ochelari cu rame din aur, iar la mana, ceas Rolex, tot din aur. In timpul mesei, ne-a povestit cum poate un crescator de vite din Germania sa ajunga bogat, cu bani de la banca. Apoi, ne-a aratat, mandru, poze cu familia lui si cu Larry Hagman, facute la Dallas-ul din Ialomita.
Am plecat spre biroul din Slobozia. Conduce un Dodge Durango ultimul tip, imens, luxos, negru. Masina are aproape 6.000 de centimetri cubi si consuma 35 de litri la suta de kilometri. Ascultam muzica cu Gheorghe Zamfir. Pe drum imi povesteste ca nu a pus in viata lui o tigara in gura ca nu bea, dar are un viciu: i-au placut intotdeauna femeile. In oras, toata lumea se uita dupa masina si il saluta inclinand din cap. Locuitorii Sloboziei il compara pe Alexandru cu Ceausescu din doua puncte de vedere: unii spun ca este megaloman si a construit niste kitsch-uri, altii spun ca a creat locuri de munca si ca a facut cunoscut, in Romania si in strainatate, orasul ialomitean.
AVAB scoate la licitatie cea mai moderna fabrica de ulei din Romania. Aceasta a apartinut firmei Ewing & Hermes, patronata de Ilie Alexandru. Dupa ce a construit copia fermei din serialul Dallas, a vrut sa produca si ulei. Spre deosebire de JR, ulei din floarea-soarelui. Aceasta dorinta si cateva matrapazlacuri au distrus imperiul construit de Alexandru, prin bunavointa unor banci comerciale. Ilie Alexandru a deschis primul magazin Hermes, in 16 iulie 1990, in care a vandut marfa adusa din Turcia. Au urmat importuri si exporturi de tot felul. Din Ungaria, Turcia, Siria a adus de la guma de mestecat si haine, pana la autoturisme. A exportat piei, cereale si tot felul de alte produse. In cativa ani, avea patru cofetarii, doua baruri si sase magazine, o ferma agrozootehnica cu 800 de vaci si sute de porci, o tipografie, 1.000 de hectare de pamant, o herghelie de cai, in valoare de milioane de dolari, un turn Eiffel, complexul hotelier Amara, un parc auto de 165 de masini si o relatie privilegiata cu Credit Bank. Alexandru detinea, in 1994, aproape un sfert din portofoliul de credite al bancii.
„Am inceput in1993 sa lucrez cu Credit Bank. Rulam patru-cinci milioane de dolari pe luna, mai ales in afaceri cu cereale. In 1994, din 131 miliarde lei dobanzi incasate, 30 miliarde erau de la mine. In 14 decembrie, intr-o singura zi, am rambursat 27 miliarde”, spune Ilie Alexandru. Portofoliul de credite incalca flagrant toate normele de siguranta bancara. Lui Alexandru ii vine ideea sa construiasca o fabrica de ulei si margarina la Slobozia. Gaseste finantare externa, creditul urmand sa fie garantat de Credit Bank. Marcel Ivan este arestat si visul cu fabrica de ulei se amana. Isi realizeaza intre timp alte vise. Construieste parcul de vacanta, cu vestitul turn, cumpara cai de rasa. „Am construit parcul pentru ca aveam nevoie de active pentru a garanta creditele. Urma sa aduca si profit, pentru ca doream sa fac ceva comparabil cu parcul Tivolli din Danemarca. Mai aveam de facut muzeul figurilor de ceara, o discoteca si Luna-Park”, declara Ilie Alexandru. In 1995, incepe colaborarea cu Bancorex. Gaseste finantare externa de 16 milioane de marci, pe care Bancorex o garanteaza. Firma Ewing & Hermes patronata de Alexandru cumpara din Germania cea mai moderna fabrica de ulei existenta in prezent in Romania. Nu mai primeste insa creditul de doua miliarde lei, solicitat Bancorex, pentru a construi hala si pentru a monta utilajele. Incearca sa continue constructia prin forte proprii, dar este arestat timp de trei ani pentru un export de grau de panificatie, cu pret subventionat de stat. Fundatia, aflata chiar langa vechea fabrica de ulei din Slobozia si cutiile cu utilajele aduse din Germania zac printre buruieni, pazite de gardieni publici. AVAB va incerca sa le vanda la licitatie. Alexandru traieste acum, si inca destul de bine, doar din comert; magazinele, restaurantele, parcul de distractii, in mijlocul caruia locuieste nu-i mai apartin. E foarte suparat ca i-a fost distrusa herghelia si ca s-a furat enorm de la Hermes, insa cel mai rau ii pare pentru altceva:”Daca ar fi sa iau totul de la inceput, as face la fel. Regret un singur lucru. Imi pare rau ca nu am construit un turn de 350 de metri, ca si cel din Franta”.
Pentru Ilie Alexandru, AVAB este o institutie abstracta, cu sediul undeva la Bucuresti. Fostul miliardar traieste linistit langa un Dallas de Slobozia, care devine ruina pe zi ce trece, si in care stau ingropate zeci de milioane de dolari.
