Fostul comisar european pentru comerț, favorit să ajungă la secretariatul general al OCDE în iunie, vede posibilă introducerea unei taxe globale asupra dioxidului de carbon, în termen de cinci ani, se arată într-un interviu realizat de El Pais.
A lucrat aproape două decenii la Bruxelles, mai întâi ca deputat liberal, apoi ca șefă a două dintre cele mai puternice portofolii ale Comisiei Europene: Interne și Comerț. Pe lângă suedeza maternă, vorbește perfect engleza, franceza și spaniola, și fluent germana și italiana.
Și are una dintre cele mai bune agende ale scenei europene, lucru căruia îi dă o valoare deosebită în încercarea de a deveni următorul șef al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) pe 1 iunie, o cursă care abia începe, dar în care are deja mai multe avantaje. Cecilia Malmström (Stockholm, 52 de ani) vorbește telefonic cu EL PAÍS, din sudul Suediei, unde nu a mai văzut soarele de mai bine de trei săptămâni.
Cu un curriculum de excepţie, cum foarte puțini aspiranţi au, dar totuşi întâmpinând reticența unor țări cu care a avut ciocniri în etapa sa de lucru în cadrul comunității europene – lucru care i-a atras deja o penalizare, foarte recent, când a intrat în cursa pentru a câștiga șefia Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), prima întrebare e de la sine înțeleasă.
Precauția e pe primul loc
El Pais: Vă considerați favorită pentru a-l succeda pe Ángel Gurría?
Cecilia Malmström: Nu știu. Toți candidații sunt foarte puternici: sunt președinți, foști miniștri, doi foști comisari… Asta înseamnă că OECD are o bună reputație și că mulți vor să preia frâiele acestei organizații. Vorbesc cu multe capitale și am avantajul să cunosc mulți oameni, pentru că nu am lucrat doar cu țările europene, ci și cu altele pe probleme de relații internaționale și comerț. Acesta este un avantaj, dar concurența este puternică și nu mă simt favorită.
El Pais: Pe ce sprijin vă bazați?
CM: Prefer să fiu precaută. Ambasadorii [statelor membre] se întâlnesc la începutul lunii ianuarie, pentru a începe să scurteze lista de candidați. La fel ca în toate alegerile de acest fel, există realizări și experiență, dar și politică, geografie și alte probleme pe care guvernele le iau în considerare. Finalul este unul deschis.
El Pais: Ce vă face să doriți să conduceți OECD?
CM: Este o organizație care a fost întotdeauna foarte utilă și importantă pentru multe țări și acum există posibilitatea de a relansa cooperarea multilaterală după criză. OCDE funcționează bine, dar după 15 ani cu un secretar general foarte puternic, dominant și carismatic, cred că pot contribui cu experiența și contactele mele.
El Pais: Puneți accentul pe importanța multilateralismului. Credeți că victoria lui Joe Biden și lecția Brexit vor atrage după sine o eră de cooperare mai intensă între țări?
CM: Sper că da. Multilateralismul este singurul mod modern de a coopera: cred foarte mult în regulile previzibile și în instituțiile globale. Această criză ne-a făcut să vedem că putem ieși la liman doar împreună, iar semnalele provenite de la noua administrație americană ne dau speranță.
El Pais: Credeți că noul președinte poate inversa recenta repliere a Statelor Unite?
CM: Până acum, a spus că tarifele pentru oțel și aluminiu sunt imprudente, așa că sper că acest lucru se poate schimba. Statele Unite au impus tarife țărilor prietene, aliaților, aducând o mare pagubă relației nu numai cu Europa, ci și cu Asia sau America Latină. Cred că acest lucru se poate încheia și că americanii vor adopta o atitudine constructivă pentru a consolida și moderniza OMC, pentru a scoate organizația din impasul în care se află acum.
Schimbări în comerțul internațional
El Pais: Vă așteptați, atunci, la o schimbare radicală a modului de înțelegere a comerțului internațional în raport cu epoca Trump?
CM: Cred că vor exista schimbări, dar nu atât de dramatice. Problemele interne au fost întotdeauna cele mai importante pentru americani și sunt cele care vor continua să fie prioritare. Tonul și retorica, de exemplu, cu privire la China, se vor schimba. Dar nu știu dacă va exista o întorsătură semnificativă. Ceea ce va exista cu siguranță este un obiectiv de lucru și colaborare cu țările prietene, cu aliații: există un impuls pentru a lucra împreună, de asemenea, în OCDE.
El Pais: Vaccinurile sosesc, dar recesiunea bruscă pe care a adus-o coronavirusul nu și-a spus încă ultimul cuvânt. Cum vedeți ieșirea din tunel?
CM: Vedem, într-adevăr, că există vaccinuri la orizont. Dar este important să nu retragem stimulentul fiscal prea devreme. A fost o greșeală făcută în timpul crizei globale din 2008, pe care nu trebuie să o repetăm. Vom reveni la mai multă disciplină.
El Pais: Sentimentul general este că OECD funcționează bine ca un grup de reflecție, dar mult mai rău ca un producător de acorduri. În 2020, de exemplu, nu a reușit în încercarea sa de a stabili o taxă comună pentru Google.
CM: Nu a eșuat. Procesul și munca tehnică sunt foarte avansate, cu 137 de țări implicate.
El Pais: Dar scopul a fost să fie gata în 2020.
CM: Da, dar aau venit criza, Covid-19, campania din Statele Unite… Data nu a fost respectată, dar procesul e departe de a fi eșuat. Când noua administrație americană îşi va prelua mandatul, va fi discutată din nou: expertiza tehnică este foarte avansată. Ar fi un acord istoric și ar fi, de asemenea, rău pentru țări să înceapă să introducă tariful individual acum, când există încă o mare posibilitate de a se ajunge la un acord înainte de vară.
Prea puține progrese în domeniul fiscal
El Pais: S-au înregistrat şi mai puține progrese în domeniul fiscal: paradisurile fiscale continuă să golească miliarde de euro din veniturile țărilor în fiecare an. Și în Europa.
CM: Dacă există cooperare și convenții internaţionale, asta se datorează OECD. Se poate face mult mai mult împotriva spălării banilor în paradisurile fiscale, inclusiv în cadrul G20 și G7. Dar s-au făcut multe în ultimii ani.
El Pais: O altă problemă care va fi, cu siguranță, pe agenda următorului șef al OECD este taxa pe emisiile de gaze poluante, în special dioxidul de carbon.
CM: Da. Aici OECD trebuie să preia inițiativa. Dacă vrem cu adevărat ca această măsură să aibă un impact asupra mediului, și nu doar fiscal, și să fie compatibilă cu normele OMC, trebuie să facem asta la nivel global.
El Pais: Când vedeți fezabil acest lucru? În cinci ani?
CM: Da, peste cinci ani cred că ar fi posibil, dar mai este mult de lucru. Și, mai presus de toate, lipsește voința politică, care trebuie să provină din statele membre. Secretarul general poate facilita un acord, și asta am făcut mult în viața mea de comisar, dar voința politică este foarte importantă.
El Pais: Ultima țară care a aderat la OECD a fost Columbia și următoarea care va face acest lucru va fi Costa Rica. Extinderea clubului pare să vizeze în mod clar America Latină.
CM: Trei țări europene [România, Croația și Bulgaria] și trei țări din America Latină [Argentina, Brazilia și Peru] sunt candidate. Toate au făcut un efort deosebit pentru a-și alinia economiile și politicile cu OCDE. Este un efort uriaș, dar este un proces care a fost blocat de unele țări: aderările sunt decise în unanimitate și nu a fost posibil. Sper că situația poate fi deblocată în aceste șase cazuri.
El Pais: Dar ați spune că o cale naturală a extinderii este spre America Latină?
CM: Da. Sunt țări care vor să intre și care au făcut multe reforme. Dar nu este o chestiune de geografie: OCDE este, mai presus de toate, o comunitate de valori. Extinderea de dragul extinderii nu are sens, dar dacă există țări care îndeplinesc criteriile în Asia sau, într-o zi, în Africa, va fi un lucru bun.
El Pais: Ați fi prima femeie care ar conduce organizația.
CM: Suntem trei candidați: doi foști comisari [ea însăși și grecoaica Anna Diamantopoulou] și un președinte [estoniana Kersti Kaljulaid] și ar fi un semnal important ca, după 60 de ani, o femeie să preia frâiele OECD, așa cum s-a întâmplat deja la FMI, BCE sau Comisia Europeană. Ar însemna o nouă breșă. OCDE a realizat și face o muncă de cercetare impresionantă privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, dar este adevărat că mulți bărbați sunt în posturi de conducere în organizație, și acest lucru nu reflectă diversitatea statelor membre. Ar fi un semnal important.
