Opozantul rus Aleksei Navalnîi se află în prezent după gratii, însă tot mai multe voci cer eliberarea sa imediată, cu toate că sunt şanse mici ca Moscova să facă ceva în acest sens.
Rusia are obligaţia să respecte decizia CEDO, transmite instituţia europeană
Ultima cerere de acest fel vine din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), care a cerut miercuri Guvernului rus eliberarea „cu efect imediat” a lui Navalnîi. În decizia sa, instituţia argumentează că există riscuri pentru viaţa sa în detenţie, transmit AFP şi Reuters.
„Curtea a ţinut cont de natura şi amploarea riscului pentru viaţa reclamantului, deliberând în lumina circumstanţelor generale ale detenţiei actuale a reclamantului”, precizează CEDO într-un comunicat, postat pe site-ul său internet. Este o decizie pe care Rusia, ca semnatară a Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului, „are obligaţia să o respecte”.
Şi blogul lui Aleksei Navalnîi a anunţat imediat decizia luată de instanţa de la Strasbourg.
Navalnîi crede că autorităţile ruse „nu pot oferi garanţii suficiente pentru viaţa şi sănătatea sa”
Această „măsură provizorie” a fost luată în urma unei sesizări depuse de opozantul rus la 20 ianuarie a.c., în care cerea eliberarea sa. Navalnîi estima că măsurile luate de autorităţile ruse pentru a-i asigura detenţia „nu pot oferi garanţii suficiente pentru viaţa şi sănătatea sa”.
Aleksei Navalnîi a fost arestat la 17 ianuarie la revenirea sa din Germania, unde fusese transportat în stare de comă după ce fusese otrăvit în august la Tomsk cu agent neurotoxic. Arestarea a provocat proteste în sprijinul lui Navalnîi în toată Rusia, dar autorităţile le-au reprimat cu brutalitate, circa 11.000 de persoane fiind reţinute.
CEDO reaminteşte că statele semnatare ale Convenţiei pentru drepturile omului „sunt obligate să respecte” măsurile provizorii pe care aceasta le pronunţă.
Deciziile Curţii nu au fost respectate în mai multe rânduri
Cu toate acestea, astfel de măsuri ale CEDO nu au fost respectate în mai multe rânduri, de exemplu în 2005, când Turcia a extrădat doi cetăţeni uzbeci împotriva unei măsuri provizorii luate de instanţa de la Strasbourg.
De atunci, alte ţări, între care Republica Moldova în 2009 sau Rusia în 2016, au fost condamnate de CEDO pentru „nerespectarea” unei astfel de măsuri.
Curtea Europeană mai transmite că nerespectarea acestor măsuri de către un stat care a ratificat Convenţia „pune în pericol eficacitatea dreptului de petiţie individuală”, precum şi angajamentul oficial al statului de a „proteja drepturile şi libertăţile prevăzute în Convenţie”.
Măsurile provizorii sunt rezultatul unei proceduri excepţionale, care stabileşte „măsuri de urgenţă”, luând în considerare „un risc iminent de daune ireparabile”, pentru a permite „buna derulare a procedurii”. CEDO subliniază că o astfel de decizie nu permite „prejudicierea deciziilor ulterioare privind admisibilitatea sau fondul cauzei”.
