Este foarte normal ca in presa economica sa existe sectiuni de interes general (si de audienta mare). Ma refer aici la subiecte de genul: algoritmul coalitiei guvernamentale, presiunea negocierilor cu FMI, inasprirea normelor de credit stabilite de BNR, contractele abuzive impuse de furnizorii de servicii s.a.m.d. Alte aspecte acoperite pot capta din nou atentia cititorilor: sondajele si studiile comp
arative despre cota de piata a diversilor producatori de bere, sampon, bulion etc., precum si tendintele de consum ale romanului (cu grafice si studii comparative). Dar oamenii cu potential financiar nu cred ca isi aleg marca de pasta de dinti pe care o folosesc in functie de graficele prezentate acolo. si nici studentii. Si nici pensionarii. Deci cei care au afaceri, investitii sau plasamente trebuie sa se regaseasca si ei in presa.
Exact acesta este punctul slab. In publicatiile autohtone, apar extrem de rar interviuri cu presedinti, directori sau CEO de la marile companii din Romania, si chiar daca apar, acei presedinti par sa le tina locul subalternilor de la departamentul de marketing in loc sa se concentreze asupra prezentarii performantelor financiare ale companiei respective. Nu mai vorbesc de comentarea rezultatelor financiare ale companiilor de la Bursa Romana. si nici de analiza sectoriala sau macro. si nici de recomandari de investitii. si nici de explicarea mecanismului de hedging valutar. Ca exemplu, apare limpede ce avantaj ar fi insemnat pentru exportatori o protectie la variatia cursului leului fata de euro. Mecanismul ar fi putut fi explicat in presa si folosit de catre exportatori, cu beneficii atat pentru companiile respective, cat si, daca vreti, pentru BNR, care nu ar mai fi fost nevoita sa intervina pe piata valutara.
Vad (aproape) ca pe un imperativ largirea orizontului presei economice. Publicatiile de gen trebuie sa isi asume misiunea de informare si educare a cititorilor. Trebuie sa isi asume rolul de a mobiliza resursele financiare ale romanilor spre destinatii mult mai profitabile decat banalele depozite la termen sau “spalacitele” fonduri de investitii. Demersul recent de a prezenta cu preponderenta – atat in presa tiparita, cat si in cea televizata – posibilitatea investirii la Bursa de Valori este laudabil, pentru ca are ca scop deschiderea mintii romanului. Dar prezentarea partiala a realitatii nu este suficienta.
Nu doresc sa critic oficialitatile responsabile cu pietele financiare din Romania (desi as avea ceva motive) si nici mass-media (fie ea tiparita sau televizata). Nu doresc nici sa fac apologia investirii numai pe pietele internationale. Ci doar sa spun (pentru a cata oara!?) ca ceva lipseste din peisajul autohton…
