E suficient să treci, la tinerețe, printr-un singur an cu adevărat dificil, ca valorile de bază și comportamentul să ți se schimbe fundamental, arată un raport al Biroului Național de Cercetări Economice (NBER) publicat recent, ce analizează perioada 1972–2006, citat de revista Newsweek.
Există o întreagă bibliotecă de studii și cercetări ce arată că tinerii acestei recesiunii sunt nu doar mai conservatori în obiceiurile investiționale, dar au tendința de a câștiga mai puțin, aleg locuri de muncă mai sigure și cred mai mult în redistribuirea bogăției și intervenția statului în economie.
Și totuși, în mod paradoxal, ei au o atitudine mai cinică față de instituțiile publice și înclină să susțină concepția europeană potrivit căreia succesul este determinat mai mult de noroc decât de muncă. Acești oameni se luptă cu șomajul, sunt mai înclinați spre depresie și mai rupți de viața comunității lor. Din punct de vedere politic, pot schimba dreapta sau stânga în funcție de spiritul vremurilor și de liderii care știu să profite. Până la urmă, crizele economice nu au dus doar la New Deal în SUA, ci și la Al Treilea Reich, în Germania.
Având în vedere că trăim cea mai crâncenă perioadă economică din ultimii 70 de ani,
există un sentiment larg răspândit că psihicul și comportamentul tinerilor de azi vor fi modificate cumva permanent de această criză.
Universitari, economiști și investitori respectați – de la George Soros sau Bill Gross de la Pimco până la economistul-șef al Goldman Sachs, Jim O’Neill – sunt de acord cu această ipoteză. Cel puțin în cazul americanilor. Argumentele lor?
Consumatorul american nu va mai reprezenta singura forță dominantă din lume, chiar dacă economia SUA continuă să se redreseze. Cel mai probabil este ca piețele emergente cheie (respectiv China, India, Brazilia și altele) vor continua să se dezvolte și să devină mai puternice; dolarul va continua să slăbească; forța de muncă americană va continua să se confrunte cu o concurență externă din ce în ce mai acerbă; și, din cauza unei epoci de intervenționism al statului și (poate) protecționism, fluxurile bănești se vor lăsa așteptate. La toate astea poate fi adăugată și probabila creștere a inflației, rezultatul fiind de creștere lentă și niveluri ale șomajului mult mai înalte decât în ultimele decenii.
Un dolar mai slab îi va face pe toți americanii să se simtă mai săraci din cauza majorării costurilor de consum, dar tânăra generație ce iese acum de pe băncile școlii și intră în câmpul muncii ar putea ajunge cu adevărat mai săracă. Șomajul în rândul tinerilor de 20–24 de ani a depășit în SUA 15%, față de media națională de 10%, iar statisticile arată că, pentru fiecare punct procentual în plus la rata șomajului, tinerii absolvenți acceptă o reducere salarială de 6% – un efect ce durează decenii la rând.
O altă mare problemă ar putea fi scăderea gradului de competență, mai ales din cauză că durata medie a perioadei de șomaj a crescut. Deși salariile au rămas relativ la același nivel în SUA, din anii ’70 încoace, ”Generația Recesiunii” ar putea să fie prima în ultimele trei decenii care să asiste la scăderea lor.
Schimbările comportamentale se simt deja: rata de economisire individuală a crescut de mai mult de patru ori de la nivelul minim din 2008, până la o rată actuală de 4,5% și potrivit cercetărilor realizate de compania AlixPartners, americanii speră să ajungă să pună deoparte 15% din veniturile lor. Jumătate din cei intervievați de AlixPartners au încetat să investească pe piața de capital, iar majoritatea afirmă că nu vor mai juca la bursă încă cel puțin trei ani; 43% nu se așteaptă ca economia să mai atingă vreodată nivelurile de dinainte de recesiune.
Mai mult, unele cercetări arată că șomajul în rândul părinților are consecințe negative uriașe asupra copiilor, care încep să rămână în urmă la școală, ajung corigenți sau repetenți și manifestă tulburări anxioase.
Dovadă că influența stării economice asupra societății este semnificativă, după cum spun profesorul Robert Reich de la Berkeley, George Soros sau politologi ca Robert Putnam de la Harvard, marea problemă acum este că oamenii, deveniți mai temători și mai vulnerabili, pot cădea ușor pradă unor politicieni rudimentari, „politicieni demagogi din orice latură a spectrului politic“, după cum se exprimă Reich.
Nu în ultimul rând, în timpul acestei recesiuni, Statele Unite au renunțat la obiectivele obișnuite privind comerțul liber și imigrația. Mulți experți sunt îngrijorați de ciondănelile actuale pe teme comerciale sau monetare dintre SUA și China, care ar putea ușor derapa spre genul de protecționism ce a exacerbat Marea Depresiune.