Sigur că este o descurajare să vezi cum alţii fac averi mari după ce au plecat de la averi lăsate de la părinţi. Există însă oameni care acum sunt plătiţi cu sume ce conţin multe zerouri, dar care la începutul carieriei erau oameni cu o condiţie materială foarte precară. Unii dintre ei, cum e cazul lui Dejoria, erau chiar fără un acoperiş deasupra capului. Cei de la Huffington Post au realizat o listă cu cei mai de succes manageri care au pornit de la zero.
Lloyd Blankfein, CEO şi Preşedinte Goldman Sachs – Fiu al unui poştaş, a fost suficient de inteligent cât să obţină o bursă la Harvard. Astăzi este unul dintre cei mai influenţi oameni de pe Wall Street.
Larry Ellison, CEO şi Co-fondator Oracle – În ultimii 10 ani a fost cel mai bine plătit manager al unei firme cu capital privat şi se află pe locul al şaselea în topul celor mai bogaţi oameni de pe planetă. A fost un copil care fusese adoptat, iar el nu a ştiut acest lucru până la 12 ani. Deseori, spune că a avut toate condiţiile pentru a nu avea succes, dat fiind faptul că la început muncea prin restaurante de tip fast-food.
Ursula Burns, CEO Xerox – Şi-a început viaţa într-un loc în care drogurile erau la putere, iar mai apoi, în anii ’80 a început să lucreze ca intern la Xerox. A urcat pe scara carierei, care a culminat cu funcţia de CEO al acestei companii.
John Paul Dejoria, Co-fondator şi CEO John Paul Mitchell – A început să clădească un imperiu în industria de beauty cu doar 700 de dolari, bani pe care i-a luat cu împrumut. Primul job l-a avut la doar 9 ani, ca vânzător de ziare. A fost atât de sărac încât la un moment dat a rămas fără locuinţă. Acum are o avere de 4 miliarde de dolari.
Oprah Winfrey, Mogul Media – Este născută din părinţi tineri necăsătoriţi. Când era copil a fost abuzată de câţiva prieteni de familie. Primul ei job a fost ca vânzător la aprozar, unde nu avea voie să vorbească. După mai multe joburi şi o perioadă de studenţie a ajuns în televiziune, unde s-a făcut remarcată de întreaga lume.
Sheldon Adelson, CEO şi Preşedinte al Las Vegas Sands Corp – Tatăl acestui „părinte” al cazinourilor a fost şofer de taxi. A început să vândă ziare la vârsta de 12 ani, iar astăzi spune că nu s-a născut cu o lingură de argint în gură şi că a trebuit să muncească din greu pentru fiecare dolar pe care îl are. Nu a terminat facultate, însă a primit distincţii din partea Harvard Business School şi Columbia University. A încercat, la un moment dat, să facă o facultate, dar a renunţat.
Howard Schultz, Preşedinte şi CEO Starbucks – Nu este el cel care a fondat celebra reţea de cafenele, însă este cel care a transformat-o într-un imperiu mondial. Tatăl său a fost şofer pe camion, pe taxi şi muncitor în fabrică. Într-un timp a locuit într-un apartament cu două camere într-un bloc care adăpostea 150 de familii. A fost prima persoană din familia lui care a urmat o facultate.
Guy Laliberte, Fondator şi CEO Cirque Du Soleil – I-a plăcut să distreze oamenii şi asta a făcut de mic. Mergea pe străzi făcând jonglerii, dansa şi cânta. A avut o reprezentaţie la un festival de arte, iar pe drum se ruga să aibă cât de cât succes ca să obţină bani măcar pentru a-şi cumpăra benzină pentru drumul de întoarcere. L-a cucerit însă pe mogulul Steve Wynn care a investit masiv în acest segment. Astăzi, Laliberte are o avere de 2,5 miliarde de dolari.
Roman Abramovici, om de afaceri şi patron al clubului Chelsea – La ora actuală, este pe locul 50 în topul celor mai bogaţi oameni de pe glob, are cel mai mare iaht şi cel mai mare avion privat. A fost orfan şi a fost crescut de bunică şi de un unchi, undeva într-un orăşel rusesc de lângă Cercul Arctic. A fugit de la colegiu şi a început o carieră militară, pentru ca apoi să vândă benzină furată. A vândut bunuri pe piaţa neagră, a muncit în fabrică, iar cu banii strânşi a reuşit să pună pe picioare o făbricuţă de jucării. Apoi a intrat în afaceri cu petrol.
Li Ka- Shing, Preşedinte Hutchison Whampoa Limited şi Cheung Kong Holdings – este cel mai bogat om din China, cu o avere de 21 de miliarde de dolari. După ce tatăl său a murit de TBC a trebuit să renunţe la şcoală pentru a se întreţine. La vârsta de 15 ani muncea câte 16 ore pe zi. A început să fie interesat de „industria plasticului”, apoi a intrat în afaceri pe această zonă. Acum are o fundaţie care oferă asistenţă medicală şi educaţie celor săraci, adică exact ceea ce Ka-Shing nu a avut atunci când era copil.
