Pe parcursul îndelungatei sale istorii, România s-a remarcat prin numeroşi oameni de ştiinţă care au reuşit să inventeze produse, tehnologii sau medicamente care au contribuit la dezvoltarea lumii.
Petrache Poenaru – stiloul
Născut în 1799, Poenaru a fost un inginer şi matematician care s-a preocupat de organizarea învăţământului naţional, însă este recunoscut în întreaga lume pentru tocul cu rezervor pe care l-a inventat. Numele oficial al dispozitivului care ulterior avea să fie cunoscut drept stilou este “plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre”, care în limba română s-ar traduce prin “stilou portabil fără sfârşit alimentat cu cerneală”.Prin prisma funcţiilor pe care le-a deţinut de-a lungul timpului, Poenaru a devenit unul dintre oamenii de încredere ai lui Tudor Vladimirescu, conducătorul revoluţiei din 1821. Petrache Poenaru a fost primul român care a călătorit cu trenul. S-a întâmplat în Anglia, între localităţile Liverpool şi Manchester.
Anastase Dragomir – scaunul catapultor
În 1930, la vârsta de numai 34 de ani, Dragomir brevetează la Paris împreună cu un alt inventator roman, Tănase Dobrescu, un dispozitiv numit “cabină catapultabilă”. 20 de ani mai târziu, Dragomir îşi îmbunătăţeşte dispozitivul şi inventează “celula paraşutată”, care avea ca avantaj un sistem de glisare a cabinelor în sus sau în jos. În 1959 apare şi avionul cu cabine catapultabile, iar sistemul său va fi implementat ulterior pe avioanele militare.
Ion Cantacuzino – leacuri pentru holeră şi tuberculoză
Pe parcursul activităţii sale, Cantacuzino a inventat vaccinul antiholeric (cunoscut şi ca Metoda Cantacuzino), iar în timpul Primului Război Mondial a contribuit la combaterea unei mari epidemii de tifos. Nu în ultimul rând, datorită lui Cantacuzino, România a devenit a doua ţară din lume care a introdus vaccinarea nou-născuţilor împotriva tuberculozei.
Traian Vuia – primul avion
S-a întâmplat în 18 martie 1906, în apropierea Parisului, acolo unde Vuia a prezentat un aparat de zbor care a accelerat pe o distanţă de 50 de metri înainte de a se ridica la o înălţime de aproape un metru pe o distanţă de 12 metri. În acest punct, palele elicei s-au rupt, iar avionul a aterizat fără probleme, întrucât distanţa faţă de sol era mică. Numit Vuia I, aparatul de zbor nu avea însă să fie unică invenţie a romanului. Printre invenţiile sale se mai numără un generator de abur (1925) şi două elicoptere (1918, respectiv 1922).
Nicolae Paulescu – insulina
În 1921, Nicolae Paulescu, profesor la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, a descoperit că nivelul glucidelor din organism este determinat de insulină, un hormon secretat de pancreas. În momentul în care nivelul insulinei din organism scade sau dispare complet, nivelul glucidelor creşte şi determină apariţia diabetului. Prin urmare, Paulescu a administrat insulină prin injecţie bolnavilor de diabet, acesta devenind astfel unul dintre cele uzuale tratamente pentru această boală.
Henri Coandă – avionul cu reacţie
Henri Coandă este unul dintre cei mai cunoscuţi invetatori români, care s-a remarcat în 1910 prin realizarea primului avion cu reacţie din lume. Expus şi chiar folosit accidental pe celebra arteră Champs-Elisee din Paris, motorul cu reacţie conceput de Coandă era, de fapt, un motor cu patru cilindri care dezvoltă 50 de cai putere şi care era conectat printr-o tijă la un compresor care genera o forţă de propulsie de circa 220 kgf. Avionul construit de Coandă care folosea motorul cu reacţie avea o lungime de 12.5 metri şi o avengură a celor două aripi de 10.3 metri. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Coandă a locuit în Franţa şi a lucrat pentru Germania la construirea unui sistem de propulsie pentru sănii bazat pe motorul cu reacţie din 1910. Cel mai probabil, obiectivul germanilor era să folosească sănii cu propulsie în cadrul campaniilor de iarnă din Rusia.