CLASAMENT Primele 50 de companii care se lupta pe piata liberalizata au vandut energie in valoare de peste doua miliarde de euro
|
sursa: registrul comertului
 |
Serviciul Roman de Informatii punea de curand degetul pe rana sistemului energetic national: grupuri de interese, cu conexiuni in spatiul fostei CSI, intreprind actiuni “pentru preluarea controlului asupra importurilor de combustibili”.
Serviciul Roman de Informatii punea de curand degetul pe rana sistemului energetic national: grupuri de interese, cu conexiuni in spatiul fostei CSI, intreprind actiuni “pentru preluarea controlului asupra importurilor de combustibili”. Pe acest fond, spune SRI, “s-a produs o scadere a atractivitatii societatilor din domeniu, incluse in programul de privatizare, care – coroborata cu intarzierile inregistrate in procesul de liberalizare a pietei energetice – a generat dificultati in indeplinirea obligatiunilor asumate fata de Uniunea Europeana”. Blamati pentru dereglari pe piata energiei electrice, cei peste 50 de furnizori privati activi pe piata romaneasca arata cu degetul catre consumatorii eligibili, despre care spun ca se gasesc de fapt in spatele celebrelor cercuri de interese. Cu alte cuvinte, ar fi vorba despre acei cumparatori de energie electrica de la companii de stat, obisnuiti sa plateasca la un an de zile sau sa primeasca preturi preferentiale, pe motiv ca sunt mari consumatori. In Romania, s-a vandut, anul trecut, energie electrica de mai multe sute de milioane de euro. In afara Electricelor, pe piata de furnizare au fost extrem de activi cativa furnizori privati. In perioada iulie-decembrie 2005, cei 65 de participanti la tranzactionarea prin intermediul Operatorului Pietei de Energie Electrica (OPCOM) au tranzactionat 1,7 Twh, adica in jur de 6,72% din consumul anual al Romaniei. Pretul spot mediu a fost de 34 euro MWh.
Care sunt baietii destepti ai presedintelui Traian Basescu
RELATII Grupuri de interese din jurul ministrilor si a sefilor de la Electrica au primit contracte de zeci de milioane de euro
Dan Ioan Popescu, Zoltan Boszormenyi, Ovidiu Tender, Dan Voiculescu, Nicolae Radulescu, Gheorghe stefan sau Lucian Boghiu.
Intr-o lume unde joaca de pe postul de fundas si celebrul Gheorghe stefan, cunoscut mai degraba drept Pinalty, povestile despre profiturile uriase obtinute de catre furnizorii de energie electrica au devenit deja celebre. Lucian Boghiu, fostul director general al Electrica, a vandut in 2004 energie electrica in valoare de peste 60 milioane de dolari. Adica, in timp ce era sef la Electrica, Boghiu controla, prin Enol Grup (91% din actiuni impreuna cu sotia), o parte importanta a pietei semiliberalizate de furnizare a energiei electrice.
Imediat ce a preluat mandatul de ministru al economiei in timpul guvernului condus de Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu a cedat mai multe afaceri la doi apropiati. Este vorba despre Zoltan Boszormenyi, Claudiu Radulescu si Ionel Pepenica, proprietarii si directorii firmei Luxten Lighting. Patru ani mai tarziu, ministrul economiei, Codrut seres, anunta ca a cerut Corpului de control sa ancheteze un contract incheiat intre Electrica si Luxten, in valoare de circa 18 milioane de euro, pentru furnizarea de contoare si aparate de masura, aribuit firmei respective prin negociere cu o singura sursa. La 13 ianuarie 2005, Electrica anunta ca, in urma negocierii cu o singura sursa, a hotarat sa incredinteze catre Luxten Lighting un contract in valoare de 13,5 miliarde de lei pentru cumpararea a 21.237 transformatoare de masurare curent. Pana la sfarsitul anului 2004, Luxten Lighting a mai primit inca cel putin 15 contracte prin incredintarea directa de catre Electrica sau Hidroelectrica.
Tot societatea de distributie a energiei electrice a mai incheiat, cu firma Star Print, un contract in valoare de 3,7 milioane de euro, prin negociere cu o singura sursa, obiectul acordului fiind furnizarea de cabluri de joasa tensiune si accesorii. Gheorghe Olteanu, fost vicepresedinte al Luxten si actionar in companie, a ocupat, la un moment dat, in timpul mandatului lui Dan Ioan Popescu, functia de sef al Corpului de control al ministrului industriei si resurselor. Cu alte cuvinte, lupul era paznic la oi.
Intr-o scrisoare trimisa consilierului prezidential Theodor Stolojan, proprietarul rus al Alro Slatina ii cerea sa intervina in procesul de liberalizare a pietei de energie electrica si sa elimine semnarea de contracte prin Energy Holding. Motivatia adusa de Alro era aceea ca, prin liberalizarea pietei de energie, pierdea avantaje de tipul subventiilor acordate producatorilor de aluminiu. In momentul declansarii scandalului, Alro cumpara, prin intermediul unui furnizor privat, energie electrica la pretul de 30,7 dolari un MWh, in conditiile in care pretul de achizitie pentru alti consumatori eligibili, “cu acelasi comportament energetic ca si Alro si avand un numar de salariati comparabil”, era de aproximativ 50 USD/MWh. Dan Victor Alexandru, secretar de stat in Ministerul Economiei, punea degetul pe rana producatorilor romani de energie electrica: liberalizarea va crea dificultati celor care au costuri mai ridicate decat preturile de import. “Exista in afara tarii producatori care livreaza energie cu preturi de la 22 de dolari pe MWh pana la 28 de dolari pe MWh. Unii producatori interni au preturi mult mai ridicate, care pot sa ajunga si pana la 100 de dolari pe MWh. Aici, vom avea o problema”, a precizat Alexandru.
Cand presedintele Traian Basescu critica liberalizarea pietei de energie electrica, se vorbea despre faptul ca un numar relativ redus de firme aveau acces la energie ieftina, pe care o vindeau apoi la preturi mai mari celor care nu aveau conexiunile necesare pentru a beneficia de asemenea avantaje. Astfel, in perioada 2000-2004, o serie de firme apartinand unor oameni politici cunoscuti si-au putut rotunji substantial profiturile. Un contract de furnizare a energiei electrice, semnat in 2003 de catre Metrorex cu Grivco, firma liderului Partidului Conservator Dan Voiculescu, a stat, se pare, la baza liberalizarii pietei de energie electrica. Metrorex, o societate cu capital integral privat, subventionata din bani publici, a transmis Bursei Romane de Marfuri invitatii de participare la procedura de licitatie la opt societati comerciale, potentiali furnizori de energie electrica. Documentatia a fost cumparata de SC Electrocentrale Turceni, SC Tofan Servicii Energetice si SC Grivco Bucuresti. In final, Grivco a castigat cu 55,239 dolari MWh plus TVA pentru cantitatea anuala de 160 MWh. Problema ar fi ca, la momentul respectiv, pretul a fost mai mare decat cel ce se putea obtine de la Electrica.
In al doilea rand, de la negocierea pretului, adica din data de 25 iulie, si pana la semnarea contractului, in data de 29 septembrie 2003, au trecut doua luni. La 26 august 2003, Grivco semna, cu EAD din Bulgaria, un contract de import de energie electrica pentru o cantitate de 162,192 MWh. Energia suplimentara necesara pentru consumul marit din orele de varf urma sa fie livrata de SC Termica Ploiesti, un producator independent. Pana aici, nu exista nici un fel de probleme. Metrorex era un consumator eligibil si avea dreptul sa-si procure de unde doreste energia electrica. Problema ridicata de specialisti a fost aceea a pretului minim posibil, tinand cont de faptul ca Metrorex este societate subventionata. Potrivit specialistilor, pe baza de comparatie, in timpi reali, pretul energiei electrice de import a fost mai mare decat cel realizat prin cumpararea de la Electrica. si toate astea, in conditiile in care, la sfarsitul lunii noiembrie 2003, datoria Metrorex fata de Electrica era de 17,2 miliarde lei.
Pierderile sistemului umfla pretul final
ANALIZA Sectorul energetic are nevoie de investitii de peste sase miliarde de dolari
Pierderile mari ale sistemului energetic national vor face dificila mentinerea unui pret suportabil pentru consumatorii casnici in momentul liberalizarii totale a pietei eneriei. Moment care se apropie cu pasi repezi.
In mod normal, pe piata romaneasca a distributiei de energie electrica, profitul reglementat pe zona consumatorilor casnici ar trebui sa fie de 2,5% din costurile de achizitie a “curentului”. Dar starea infrastructurii sistemului energetic national face ca, acum, costul de productie sa fie imens si, in consecinta, tariful final sa fie umflat artificial.
Ion Damian, director la Enol Grup, sustine ca, de la 1 ianuarie 2005, modificarea metodologiei de calcul al tarifelor reglementate de distributie a condus la cresterea cu circa 200% a tarifelor privind serviciul de distributie pentru medie si joasa tensiune. “Daca pentru consumatorii racordati la barele de medie tensiune ale statiilor se aplica un anumit tarif de transformare, de la 1 ianuarie s-a aplicat un tarif unificat de medie tensiune, care inglobeaza tariful de transformare si tariful de distributie de medie tensiune, consumatorii fiind nevoiti sa suporte costuri majorate pentru servicii ce nu le sunt asigurate”, spune Damian.
Ministerul Economiei si Comertului a anuntat ca sectorul energetic are nevoie de investitii in valoare de 6,85 miliarde de dolari. Potrivit EurActiv, pierderea provocata de scumpirea energiei electrice “reprezinta o povara in plus, care apasa asupra sistemului energetic, deja ingropat in datorii. Potrivit datelor ING – Directional Economics, citate de economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, pierderile din sistemul energetic se ridica la 3,2 miliarde de dolari sau 4,1% din PIB. Un sistem care cauta portite de iesire in bratele unor investitori straini, care ar putea sa foloseasca alt tip de clante. Liberalizarea pietei de energie pune piedici in toate partile unei industrii macinate de scandaluri. Problema ar fi ca, pe acest fond, procurorii ar putea sa ancheteze la gramada. Iar vinovatii sa scape. Consumatorii casnici au reprezentat 93,56% ca numar, dar energia consumata de acestia a insemnat doar 23,6% din total.
Consumatorii industriali au “mancat” restul de 6,44%. “Costul de productie este mare, din cauza echipamentelor depasite, uzate fizic si moral; din cauza managementului defectuos; si, nu in ultimul rand, din cauza costurilor salariale, al caror ritm de crestere depaseste ritmul de crestere al productivitatii”, sustin analistii de la Grupul pentru Economie Aplicata. Mai precis, potrivit sursei citate, chiar daca utilitatile reprezinta, in general, bunuri netranzactionabile, “cresterile de preturi trebuie sa se produca nu catre un nivel mondial sau european, ci catre un nivel care sa acopere cele doua categorii de costuri mentionate anterior”. In plus, toate investitiile ce urmeaza sa fie facute de catre noii proprietari ai celor sapte companii nationale de distributie a energiei electrice se vor regasi obligatoriu in tarife. “Romania nu mai poate acorda subventii la utilitati si trebuie sa lase aceste preturi libere. Deocamdata, a le lasa libere inseamna a le majora, din cauzele sus mentionate”, sustine analistul Liviu Voinea.
Nivelul taxelor* In pretul final (%)
Romania / 16
Bulgaria /16,2
Croatia /17,6
Ungaria /20,8
Franta /22,9
Olanda /24,6
Germania /25,2
Italia /26,5
Austria /37,9
Danemarca /40,5
• TVA si ate taxe
Sursa: Eurostat
Preturi pe categorii de consumatori (euro per 100 kWh)
Casnici cu un consum anual de 600 kWh /4,46
Casnici cu un consum anual de 1.200 kWh /9,21
Casnici cu un consum anual de 3.500 kWh /8,44
Industriali cu un consum intre 30 MWh si 30 kW /10,71
Industriali cu un consum intre 50 MWh si 50 kW /17,69
Industriali cu un consum intre 10.000 MWh si 2500 kW /9,27
Industriali cu un consum intre 70.000 MWh si 10.000 kW /7,59
Sursa: Eurostat
