Art Cashin este de părere că cel mai dezastruos moment din istoria economică A Statelor Unite ale Americii a avut loc în august 1971, când s-a renunțat la etalonul aur pentru moneda americană.
După acest moment nu a mai existat niciun fel de disciplină sau control. Acest lucru a condus la inflația uriașă din anii ’70, crede Cashin, citat de Business Insider.
Financial Times a publicat un proiect al platformei republicanilor în care se vorbeste de restabilirea evaluării dolar-aur.
De asemenea, Peter Schiff, chief executive la Euro Pacific Capital, a prezis că America se va întoarce la etalonul aur, dar nu pentru că vor dori decidenții politici acest lucru ci pentru că situația economică a Americii o va cere. Argumentul? Moneda americană trece printr-o criză, iar singurul mod de a stopa această criză a monedei este de a-i reda adevărata valoare prin refacerea legăturii cu aurul.
Ce înseamnă etalonul aur
Etalonul aur (gold standard, în engleză) este un sistem de organizare monetară, în cadrul căreia valoarea monedei unei ţări este echivalată prin lege cu o cantitate fixă de aur, iar moneda internă ia forma de monedă în aur şi/sau bancnote convertibile la cerere în aur la cursurile legal stabilite.
Un regim deplin de etalon aur impune două condiţii fundamentale: obligaţia autorităţii monetare de a schimba moneda internă pe aur în orice cantitate la cursurile fixate (ceea ce include şi o batere de monedă de aur fără restricţii, din lingourile cumpărat de această autoritate); şi libertatea indivizilor de a importa şi a exporta aur.
În mod normal, autoritatea stabilea o mică diferenţă între preţurile de cumpărare şi de vânzare ale aurului, iniţial pentru a acoperi costurile de fabricare a monedei. Au existat în timp trei variante ale sistemului etalon aur: etalon aur în circulaţie, când moneda de aur era în circulaţie şi autoritatea monetară avea obligaţia de a vinde monedă aur; etalon aur lingouri, când moneda în aur nu era în circulaţie, fabricarea acesteia în mod liber era suspendată, iar autoritatea monetară avea obligaţia de a vinde aur sub formă de lingouri; etalon aur devize, când – în practică, dacă nu oficial – autoritatea schimba moneda internă pe altă monedă, care era ea însăşi etalon aur. Marea Britanie a avut un sistem etalon aur în circulaţie până în 1914; apoi, între 1925 şi 1932, a avut un sistem etalon aur în lingouri.
Efectul unui etalon-aur este de a stabiliza cursul de schimb dintr-o ţară, în limite înguste faţă de celelalte valute din sistemul etalon aur. O consecinţă suplimentară este faptul că un deficit al balanţei de plăţi produce, în general, o scurgere de aur care, în lipsa unei acţiuni de contrabalansare din partea băncii centrale, determină o contracţie a ofertei de monedă. Conform teoriei tradiţionale a ajustării etalonului aur atunci când preţurile şi venitul monetar sunt flexibile (bazată pe TEORIA CANTITATIVĂ A BANILOR), diminuarea ofertei monetare duce la o scădere a preţurilor interne faţă de cele din alte ţări; în condiţiile unui curs de schimb fix, aceasta încurajează exporturile şi descurajează importurile. Procesul de echilibrare este sprijinit, de asemenea, prin atragerea de capital de către ţara cu deficit, prin creşterea ratelor dobânzii.