Doar opt firme de asigurare (faţă de 13 în 2009) mai vând în acest moment RCA la un nivel demn de luat în seamă, iar unele dintre ele reduc serios turaţia. Ce înseamnă asta? Preţuri mai mari pentru clienţi.
A fost primul an, după multă vreme, când unei societăţi de asigurare i-a fost ridicată licenţa de a vinde RCA din cauza neregulilor constatate la plata daunelor. A fost primul an, după multe vreme, în care autoritatea de supraveghere a emis o normă care să vizeze în mod direct preţul cu care se vinde poliţa RCA.
În 2013, o societate importantă, cu tradiţie pe segmentul RCA, şi-a redus la minimum activitatea şi alte două au decis să facă un pas serios înapoi. După primele nouă luni ale anului, o singură societate de asigurare raporta creşteri de două cifre ale vânzărilor de poliţe obligatorii. Dacă situaţia s-a menţinut în ultimele trei luni, vom avea o premieră din acest punct de vedere şi la nivelul întregului an.
Nu în ultimul rând, a fost anul în care despăgubirile acordate de instanţe pentru familiile victimelor din accidente rutiere au ajuns să depăşească frecvent un milion de euro, iar datoriile pe care firmele de asigurări le-au acumulat între ele, sub formă de regrese, au depăşit 30 de milioane de euro.
Colac peste pupăză, două nume grele din piaţa reasigurărilor au decis tot anul trecut, să părăsească România, dând de gândit şi altor companii din domeniu şi provocând o reacţie logică de scumpire a costurilor reasigurării.
Aşa arată, pe scurt, anul 2013 care, chiar dacă nu a fost cel mai prost pentru piaţa RCA, a fost cu siguranţă cel mai interesant, mai ales pentru clienţi, care plătesc din ce în ce mai mult pentru poliţele obligatorii auto. Puţini mai sunt şefii de societăţi de asigurare care să vorbească cu optimism sau măcar cu oarecare speranţă despre viitorul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto, în timp ce cuvintele „contractare“ sau chiar „colaps“ sunt din ce în ce mai des auzite.
Controale mai stricte, preţuri mai mari
Un rol determinant pentru schimbările care au avut loc anul trecut pe piaţa RCA l-a avut supraveghetorul pieţei (mai întâi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi, ulterior, Autoritatea de Supraveghere Financiară). Normele emise de arbitru în ceea ce priveşte corelarea preţurilor cu nivelul cheltuielilor şi al daunelor plătite şi-au făcut efectul destul de rapid, în luna martie a lui 2013 fiind deja vizibilă o creştere cu 40% a preţurilor la RCA comparativ cu perioada similară din 2012. Un rol l-au avut şi noile reguli referitoare la penalizările aplicate asigurătorilor care nu plătesc la timp daunele. În aceste situaţii, ASF a aplicat câteva dintre cele mai dure sancţiuni în istoria pieţei RCA.
Autoritatea nu doar că a amendat mai mulţi factori responsabili din societăţi cu tradiţie, cum ar fi Omniasig şi Asirom, dar a şi ridicat, în premieră, dreptul unei societăţi de vinde RCA. Respectiva sancţiune a vizat compania Euroins, iar efectul direct al măsurii a fost o creştere substanţială a preţurilor aplicată de Euroins imediat după ce şi-a recăpătat dreptul de a subscrie RCA.
În acelaşi mod, în sensul majorării primelor, s-au comportat, de altfel, majoritatea firmelor, indiferent dacă au fost sau nu sancţionate. După primele nouă luni din an, creşterea medie a fost de 20% faţă de 2012. „Amenzile nu au un efect chiar atât de puternic, însă atunci când ţi se ridică dreptul de a vinde RCA doare rău.
Aceste controale sunt doar un efect, semnalul s-a dat la începutul acestui an, când ASF a emis o normă care spune că asigurătorii trebuie să fixeze un preţ care să le permită să acopere cheltuielile cu plata daunelor şi emiterea poliţelor RCA“, explica, pentru Capital, un broker de asigurare cu vechime în piaţă.
Moment greu, aparent depăşit
Tot pentru prima dată, din 2006 până în prezent, gradul de cuprindere în asigurare a autovehiculelor a intrat, în prima parte a acestui an, pe un trend puternic descendent. După cum Capital a relatat în premieră, la jumătatea anului, unul din cinci automobile înmatriculate în România circulau fără asigurare RCA. Mai exact, după primele şase luni din acest an, în România erau valide mai puţin de 4 milioane de contracte RCA, în condiţiile în care parcul auto asigurabil depăşeşte 5 milioane de unităţi.
Aceasta a fost cea mai gravă situaţie din ultimii zece ani, fapt vizibil şi din creşterea substanţială a plăţilor făcute de Fondul pentru Victimele Străzii, care acordă despăgubiri victimelor din accidente cu autori necunoscuţi sau neasiguraţi. Totuşi, în a doua parte a anului, situaţia a început să se schimbe şi, cu tot cu campaniile specifice ultimelor trei luni din an, este posibil ca gradul de cuprindere în asigurare să sară de 90%.
Acest fapt ne permite să respectăm reglementările europene în domeniu, după cum apreciază un specialist al pieţei. Datele finale nu sunt însă gata, iar riscul scăderii ponderii maşinilor asigurate este, până la urmă, cel mai grav lucru care se poate întâmpla pe o piaţă a cărei existenţă este, pratic, susţinută prin lege, în condiţiile în care poliţa RCA este obligatorie.
Clientela, mai „scanată“ ca niciodată
Agravarea situaţiei în ceea ce priveşte frecvenţa şi valoarea daunelor, precum şi căderea abruptă a pieţei auto (care a condus la o scădere proporţională a volumului de poliţe noi intrate în circulaţie) au determinat majoritatea asigurătorilor să aplice singura metodă pe care o au la îndemână pentru reducerea pierderilor. Cei care nu s-au retras de facto de pe piaţă (aşa cum a făcut Generali, care de la un volum de peste 220.000 de contracte în 2012 a scăzut la sub 70.000 în 2013) au trecut la selecţia clientelei. „În România nu poţi face cine ştie ce profit din vânzarea RCA. Eu spun că e important că nu mai pierdem ca în anii trecuţi, deşi a crescut şi frecvenţa daunelor, şi valoarea daunei medii. Soluţia stă în selectarea clientelei. Pe preţul RCA vedem o segmentare extraordinară, adică nu mai poţi să vorbeşti ca înainte despre un preţ al societăţii pentru o anume capacitate a motorului şi gata. Acum, contează unde este locat, unde conduce, ce vârstă are şoferul.
Dacă îmi apare pe un anumnit segment o creştere a daunelor, imediat am luat măsura şi am închis robinetul, fiindcă nu cred în varianta că vânzând în continuare la preţuri mici o să ajungi să ai un rezultat bun. Dorim să identificăm exact zonele care ne interesează pe noi“, explica, într-un interviu pentru Capital, Mihai Tecău, preşedintele Omniasig, o societate de mari dimensiuni, care a ales să sacrifice volumele mari pentru a îmbunătăţi rezultatele. Despre o selecţie atentă vorbeşte însă şi preşedintele directoratului liderului local, Astra Asigurări, societate care administrează în continuare volume foarte mari de RCA, deşi a făcut un pas important înapoi.
„Noi nu ne mai propunem să creştem pe RCA. De fapt, am rămas la acelaşi nivel de prime, dar avem o reducere cu 10% a numărului de clienţi din cauza segmentării şi a creşterii preţurilor. Avem o segmentare foarte detaliată, ne calculăm riscurile şi stabilim bonusuri şi malusuri foarte atent“, spunea, pentru Capital, Iulius Alin Bucşa. De altfel, diferenţierea este vizibilă din preţuri. Lucrurile sunt clare şi reprezintă iar o noutate adusă de anul 2013: un tânăr cu maşină puternică, în mari aglomeraţii urbane, cum sunt Bucureştiul sau Constanţa, va plăti cu până la 50% mai mult decât o persoană între 40 şi 50 de ani care conduce într-un oraş din vestul ţării un automobil cu o capacitate cilindrică moderată. Iar diferenţele se pot adânci în 2014.
Daunele morale şi reasigurarea
Întrebat care e cea mai mare problemă pe zona auto, orice lider din asigurări răspunde, invariabil, „daunele morale şi vătămările corporale“. Această problemă, despre care Capital a scris în premieră acum un an şi jumătate, a devenit, în 2013, o adevărată ameninţare pentru piaţa asigurărilor. Avocaţi deja specializaţi în domeniu reuşesc să obţină decizii care dau familiilor victimelor din accidente rutiere sume uriaşe de sute de mii şi, mai nou, chiar de milioane de euro. Acestea trebuie plătite de companiile de asigurare ale şoferilor vinovaţi. Creşterea acestor despăgubiri a fost şi unul dintre motivele pentru care doi mari reasigurători, unul dintre ei fiind Munich Re, au părăsit piaţa locală, dând un semnal puternic negativ.
O a doua mare problemă, care a început însă să se rezolve în a doua parte a anului, este cea a regreselor, adică a datoriilor pe care societăţile care emit RCA le au către cele care vând cu precădere CASCO. Aceste sume provind de la clienţii nevinovaţi, care nu mai aşteaptă să primească despăgubiri de la firma la care şoferul vinovat a încheiat RCA şi îşi repară maşina pe CASCO. Firma carea avândut RCA va trebui să dea banii firmei care a vândut CASCO. Anul trecut, datoriile de acest gen au ajuns, potrivit informaţiilor Capital, la suma-record de 35 de milioane de euro, riscând să creeze un blocaj important în piaţă.
În România nu poţi face cine ştie ce profit din vânzarea RCA. E important că nu mai pierdem. Mihai Tecău, preşedinte Omniasig
Amenzile nu au un efect chiar atât de puternic, însă atunci când ţi se ridică dreptul de a vinde RCA doare rău. Broker de asigurare
40 la sută a fost creşterea medie a preţurilor aferente RCA pentru persoane fizice în perioada septembrie 2012-septembrie 2013.
