Aeroportul Intenaţional Henri Coandă îşi demonstrează limitele zilnic, la orele de vârf. Sute de pasageri se văd nevoiți să stea zeci de minute la cozi, înghesuiți, riscând să piardă avionul pentru că cineva s-a grăbit să mute cursele de pe Băneasa înainte de finalizarea noului terminal de plecări.
Între orele 5 și 7, de pe cel mai mare aeroport românesc pleacă, în medie, 30 de avioane, curse de linie sau low-cost. Deși nu pare o cifră importantă, dacă facem comparația cu aeroporturi cunoscute din Europa, volumul de pasageri care trebuie să treacă prin filtrele de control este mult mai mare decât poate gestiona, în acest moment, aerogara din Otopeni.
Conform datelor oficiale, mutarea curselor de pe micul și, foarte des, insalubrul aeroport Băneasa a majorat traficul de pasageri de pe Otopeni cu 45% la aterizari si cu 30% la decolari. Din nefericire, aceste procente nu arată deloc realitatea din orele de vârf când cozile se întind mai întâi de la ghișeurile de check-in până în zona de așteptare, amestecându-se uneori cu alte cozi cauzate de controlul de la porțile magnetice, pentru ca, în final, imediat după trecerea prin aceste porți, să te trezești în fața unei grămezi de oameni care așteaptă, mai mult sau mai puțin răbdători, controlul actelor de identitate. Acest calvar prin care trec pasagerii plătitori de importante taxe aeroportuare durează de multe ori mai bine de o oră, timp în care până și unele norme de securitate par a fi date uitării.
E drept că și alte aeroporturi din întreaga lume îți oferă „surprize” asemănătoare sau chiar mai greu de acceptat însă puține dintre acestea au ajuns în acest stadiu prin simpla decizie a unor persoane care au pus carul înaintea boilor mutând zborurile de pe un aeroprt pe altul înainte ca acesta din urmă să fie pregătit pentru așa ceva. Oficialii Ministerului Transporturilor au anunțat că noul terminal de plecări va fi inaugurat în luna august, cu o lună întârziere față de graficul inițial. Acesta va avea 19.600 de metri pătrați, 52 de ghișee check-in și opt porți pentru plecări și sosiri interne și a costat 62 de milioane de euro. Capacitatea finală va ajunge atunci la 2.250 pasageri/flux/ora de vârf.
Prin urmare, cel puțin până în august, nefericiții călători care au zboruri în orele de vârf vor trebui să își ia marje de timp de cel puțin două ore pentru a ajunge, în timp util, din parcare la bordul avionului. Și dacă tot vorbim de îmbarcare, poate nu ar strica amintit că, în multe cazuri, deși burdufurile care asigură accesul direct și rapid în și din aeronavele garate pe pistă sunt libere, pasagerii sunt transbordați cu autobuzele. Desigur, explicații există și sunt, probabil, mai mult decât logice, însă e greu să accepți că o cursă de linie, pentru care biletul are un preț piperat, te lasă în câmp, în timp ce un operator low-cost își debarcă pasagerii în condiții confortabile.