Combinația dintre inflația ridicată și creșterea economică anemică

Cel mai recent avertisment al său a fost făcut la conferința Strategic Decisions, Alliance Bernstein, de săptămâna trecută. Dimon nu a prezis chiar o reluare a combinației toxice, dintre inflația ridicată și creșterea economică anemică, care a avut loc în SUA, în anii 1970, dar a afirmat că șansele unui scenariu stagflaționist de coșmar sunt „mult mai mari” decât apreciază majoritatea experților.

„Mă uit la cantitatea mare de stimulente fiscale și monetare din ultimii cinci ani. Cum îmi puteți spune că nu va duce la stagflație?”, s-a întrebat, retoric, Dimon. Tot el a răspuns: ”S-ar putea să nu fie. Dar eu, unul, sunt foarte pregătit pentru asta.”

Henry Allen, strateg la Deutsche Bank, respinge narațiunea privind anii 1970.

„În ultimele săptămâni, am început să vedem că se fac tot mai multe comparații cu ceea ce se întâmplă azi și începutul anilor 1950”, a explicat el într-o notă adresată clienților.

Allen a remarcat că atât economia actuală, cât și economia anilor 1950 au prezentat o piață a forței de muncă puternică, prețuri ale acțiunilor în creștere constantă, tensiuni geopolitice din ce în ce mai mari și o creștere de scurtă durată a inflației.

„Timpul ne va spune dacă începutul anilor ’50 oferă o paralelă bună. Dar, dacă aceste asemănări se mențin, ar putea exista un spațiu pentru optimism”, a spus strategul. „Vestea bună este că începutul anilor 1950 a fost o perioadă de creștere economică decentă și a productivității”, a explicat el.

Patru asemănări cu boom-ul economic din anii 1950, de după război

1. Un val de inflație foarte familiar

Când majoritatea americanilor se gândește la anii 1950, nu se gândește la inflație.

Epoca postbelică este adesea considerată drept o perioadă de stabilitate economică și socială; a fost etichetată chiar „Epoca de aur a capitalismului”. În multe privințe, această narațiune economică a epocii de aur este adevărată, dar la fel ca anii 2020, anii 50 au fost un deceniu de provocări. Și au început cu un val de inflație a indicelui prețurilor de consum (IPC).

”Inflația a crescut de la sfârșitul anului 1950 în 1951. La apogeu, în februarie 1951, inflația IPC a atins un vârf de 9,4%”, a menționat Allen. „Este un vârf foarte asemănător cu cel de astăzi, când inflația IPC a crescut la 9,1% în iunie 2022”, a subliniat el.

După această creștere inițială a prețurilor de consum în 1950 și 1951, cauzată parțial de începutul războiului din Coreea, inflația a scăzut.

Este „o paralelă mai apropiată” cu anii 2020, decât cu anii 1970, conform lui Allen.

„Până acum, nu am văzut tipul de persistență care a avut loc în anii 1970, când inflația IPC a rămas la peste 4%, timp de aproape un deceniu”, a spus el.

În schimb, în ​​anii 2020, după ce a atins vârful de 9,1% în iunie 2022, inflația a scăzut substanțial, atingând 3,4% în aprilie, scrie Fortune.

2. Șomajul scăzut din punct de vedere istoric

Piața muncii a fost puterea economiei SUA în anii 1950. Rata șomajului a fost, în medie, de aproximativ 4,5% în timpul deceniului și a atins un minim de doar 2,5% în 1953.

Acum, chiar și cu inflația încăpățânată, creșterea ratelor dobânzilor și tensiunile geopolitice care afectează consumatorii și întreprinderile, economia anului 2020 a luat-o pe o cale similară.

Allen a remarcat că, dacă raportul recent privind locurile de muncă arată că rata șomajului a rămas sub 4% în luna mai, aceasta ar marca cea mai lungă perioadă de șomaj de sub 4% de la începutul anilor 50, când economia a cunoscut o perioadă de 35 de luni de șomaj sub 4%. .

3. Burse în creștere

Creșterea fulgerătoare a bursei de valori din 2020 este o altă paralelă incontestabilă între anii 1950 și 2020. Între ianuarie 1950 și sfârșitul anului 1954, S&P 500 s-a dublat cu mult, în ciuda unei scurte recesiuni.

În mod similar, între începutul anului 2020 și 2024, S&P 500 a crescut cu peste 62%, chiar și după o scurtă scădere indusă de pandemie, în martie 2020, și mai multe războaie în străinătate.

Deși performanța bursei de valori în anii 2020 nu a fost la fel de impresionantă ca la începutul anilor 1950, cu siguranță nu seamănă cu cea din anii 1970. Între ianuarie 1970 și sfârșitul anului 1974, indicele S&P 500 s-a scufundat cu 45%.

4. Riscul geopolitic

Tensiunile geopolitice au fost o trăsătură majoră a anilor 1950, la fel ca azi, deoarece SUA au căutat „limitarea globală” a comunismului, după cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce Uniunea Sovietică a încercat să-și răspândească propria ideologie.

Acest război al sistemelor economice și politice s-a manifestat prin tensiuni între superputerile lumii, o amenințare persistentă de război nuclear și chiar a contribuit la declanșarea războiului din Coreea.

A fost o perioadă de „risc geopolitic sporit”, a remarcat Allen, explicând că „asta a fost în faza incipientă a Războiului Rece, când au existat tensiuni majore între SUA și URSS, iar acele tensiuni au fost evidente în mai multe regiuni. ”

Și astăzi, economia globală se confruntă cu o amenințare persistentă din cauza conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu.

Aceste conflicte au cauzat probleme pentru întreprinderi și consumatori în ultimii ani, ducând la o creștere globală a prețului petrolului și gazelor naturale în 2022, declanșând o criză a transporturilor maritime în Marea Roșie.

Diferențe- cheie între anii 1950 și 2020

În ciuda numeroaselor asemănări dintre anii 1950 și 2020, Allen a remarcat că există și câteva diferențe-cheie și că „nu ar trebui să exagerăm comparația”.

În primul rând, strategul a subliniat că datoria guvernamentală a Statelor Unite este acum în creștere, în timp ce se îndrepta în direcția opusă în anii 1950.

„A existat o reducere majoră a efectului de îndatorare după cel de-al Doilea Război Mondial, povara datoriei guvernamentale a SUA scăzând substanțial. Este foarte diferit de mediul actual, în care raportul datorie publică/PIB a fost pe o tendință ascendentă în ultimele decenii”, a scris el.

Pe de altă parte, în timpul  trimestrului patru al anului 2023, ponderea datoriei SUA-PIB a depășit 121%, ușor peste cel de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Biroul de Buget al Congresului se așteaptă ca această cifră să crească la 166% până în 2054.

Cheia pentru evitarea stagflației este o creștere a productivității

Pentru Allen, cheia pentru a evita stagflația în stilul anilor 1970 este îmbunătățirea productivității pieței muncii. El crede că economia are potențialul de a face exact asta.

Productivitatea pieței muncii din SUA a cunoscut o renaștere în ultimul an, crescând cu 2,7% după o perioadă de aproape două decenii în care creșterea anuală a productivității a fost în medie de doar 1,5%.

„Există motive să credem că poate continua”, a spus Allen. „Șomajul scăzut este adesea un stimulent pentru creșterea productivității, deoarece firmele nu au capacitatea de a angaja dintr-un grup mare de șomeri. Acest lucru îi stimulează să investească mai mult în noi tehnologii și să ajute personalul existent să devină mai productiv”, spune el.

Strategul Deutsche Bank a indicat tehnologiile emergente, inclusiv IA, ca un potențial catalizator pentru creșterea productivității în SUA.

”Acest lucru sugerează că ar putea exista un risc pozitiv pentru creșterea economică în anii următori”, consideră el.

Creșterea productivității ar putea ajuta la combaterea inflației prin reducerea costurilor unitare cu forța de muncă.

„Dacă se întâmplă acest lucru, am putea evita o perioadă precum anii 1970, când inflația era persistentă”, a spus Allen.