Cel mai mare experiment de schimbare a comportamentului din istoria umanității. Absolut totul s-a schimbat în noua normalitate

Tristete de pandemie

Tristete de pandemie

Nimic nu va mai fi ca înainte de pandemie, nici măcar modul în care muncim. Nimeni nu știe nici cum și cînd lumea va putea reveni la normalitate sau ce cicatrici va lăsa pandemia. Se poate vorbi de o readaptare la noul mod de viață și de a munci? BBC Worklife a încercat să afle răspunsuri de la diverși experți și șefi de companii.

Printre cei chestionați se numără Melinda Gates și fondatorul Zoom, Eric Yuan. Melinda Gates, Co-președinta Fundației Bill și Melinda Gates, spune că femeile erau deja grupate în locuri de muncă cu salarii reduse, iar cînd a lovit pandemia, au fost mai predispuse decât bărbații să-și piardă acele locuri de muncă.

”Cu miliarde de oameni care stau acasă, cererea pentru muncă neremunerată – gătit, curățenie și îngrijirea copiilor – a crescut. Femeile au făcut deja aproximativ trei sferturi din acea muncă; în pandemie, defalcarea este și mai mult dezechilibrată”, spune Melinda Gates, conform BBC.

Stewart Butterfield, CEO și cofondator, Slack, vede și o parte bună: „Acum există o oportunitate de a păstra cele mai bune părți ale culturii muncii de la birou, în timp ce ne eliberăm de obiceiuri proaste și de procese ineficiente, de la întâlniri ineficiente la birocrație inutilă”.

El spune că, pe baza unor sondaje în rîndul angajaților, s-a constat că majoritatea nu mai vrea să se întoarcă la vechiul mod de lucru. Doar 12% vor să revină la munca de birou cu normă întreagă, iar 72% doresc ca un model hibrid.

Eric S Yuan, fondatorul și CEO-ul Zoom, a explicat cum vor continua apelurile video să modeleze afacerile. ”În viitorul apropiat, unele companii vor adopta un model de lucru hibrid, cu anumite zile la birou și altele la distanță și ar putea alinia programele angajaților la birou și la distanță pentru a crea echitate.

Alte companii vor folosi comunicațiile video pentru a fi complet la distanță. Ambele modele se vor bucura de o productivitate sporită și de capacitatea de a atrage o forță de muncă mai diversă”.

Robin Dunbar, profesor emerit de psihologie experimentală la Universitatea din Oxford, crede că munca de acasă nu va ține. În primul rând, pentru că biroul este un mediu social, iar afacerea sub orice formă este un fenomen social.

Fără acele întâlniri ocazionale din jurul aparatului de cafea, va lipsi „fluxul” care face ca lucrurile să funcționeze rapid, iar oamenii își pierd concentrarea. În plus, lumea digitală Zoom și Skype nu substituie întâlnirile față în față.

Karin Kimbrough, economist șef, LinkedIn, spune că apariția muncii la distanță și a unei lumi din ce în ce mai virtuale pare să fi redus barierele în calea conectării. Asta, spune el, va duce la o democratizare a oportunităților și mișcarea abilităților pe tot globul.

Jeanna Lundberg, cofondator și CEO al Respaces, susține că în pandemie companiile au descoperit că atât munca la distanță, cât și angajații de încredere pot fi posibile. Ba chiar, în multe cazuri, sunt mai profitabili. Așa că acum tot mai mulți se întreabă acum despre necesitatea unui spațiu de birouri mare și costisitor.

Jay Van Bavel, profesor asociat de psihologie și științe neuronale la Universitatea din New York, spune că tocmai am fost supuși „celui mai mare experiment de schimbare a comportamentului din istoria umanității”.

Este convins că oamenii se vor întoarce repede la restaurante și baruri, vacanțe, nunți și înmormântări, după dezvoltarea vaccinurilor. „Restructurarea societății ar putea părea înspăimântătoare, dar oferă posibilitatea unor aranjamente sociale radical noi, care sunt nu numai mai eficiente, ci și mai umane”, explică el.

Scott Galloway, profesor de marketing la Universitatea din New York, a explicat că efectul principal al pandemiei a fost accelerarea dinamicii din societate – de la comerțul electronic și educația online până la asistența medicală de la distanță.

În plus, pandemia a accelerat disparități puternice. „Cei din clasa muncitoare au fost concediați sau – dacă erau considerați „muncitori esențiali” -au fost obligați să-și riște viața pentru salariul minim. Asta în timp ce lucrătorii de birou s-au mutat în case și au continuat să-și încaseze venituri de sute de mii de dolari”.