Capital: Lucrați în prezent la două mari hoteluri din Olimp, Belvedere și Amfiteatru. Câți oameni aveți pe șantiere? Sunt cazuri de îmbolnăviri cu coronavirus?

Mohammad Murad: Astăzi, prezența a fost de 538 de oameni. Nu am avut nici un caz de coronovarius. La cel mai mic semn, folosim testele rapide, le luăm temperatura, la cel mai mic semn îi izolăm. Am avut două cazuri în care i-am izolat, dar nu s-a confirmat nimic.

Capital: Cum sunt organizate lucrurile, cum mănâncă, cum dorm, pentru că este un exercițiu bun pentru a vedea cum se pot desfășura lucrurile în sezonul estival…

Mohammad Murad: Stau în același hotel, mănâncă în trei serii. Dar modelul acesta nu este relevant pentru sezonul turistic. Tot timpul ne gândim la masa de dimineață sau de seară, dar de fapt sunt alte puncte importante. De exemplu, cel mai simplu lucru, dar care este cel mai greu de gestionat: cum faci cu lifturile? Câți oameni pot să meargă cu liftul deodată? Nu le poți cere să meargă pe scări. Doi, la toaleta publică cum procedezi? Trei, cum faci cu bucătarii, cu cei care servesc, sau când vin clienții, o iau la fugă…

Capital: Deci vi se pare foarte greu să păstrezi regulile de distanțare socială în condiții de hotel.

Mohammad Murad: Da, din păcate, trăim în aceeași situație de 30 de ani, una scrie pe hârtie, alta se întâmplă în realitate. Eu cred că e foarte complicat să aplicăm aceste reguli, care practic nu pot fi implementate. La nivelul unui hotel de 4-5 stele cultura managementului poate fi mai ridicată, dar chiar și așa într-o vacanță nimeni nu vine ca să țină cont de atâtea reguli. Nimeni nu este dispus să ia o porție de stres într-o vacanță pentru care a dat și bani.

Capital: Corect, chiar dacă îi pui să vină la masă în serii, la lift tot trebuie să te gândești câți intră în el, pe plajă, pe holuri, peste tot.

Mohammad Murad: Da, cel mai complicat este cum impui reguli în spațiile comune. Restul poate fi reglat, dar holurile, scările, lifturile, toalete comune, sunt spații în care este aproape imposibil să impui distanțarea socială. Gândiți-vă că la Phoenicia Resort vin în vârful sezonului cam 2.500 de oameni.

Capital: Mai rentează turismul ca afacere?

Mohammad Murad: Nu prea. Problema este că oamenii au plătit niște bani, iar eu sunt obligat să le asigur vacanța pe care au achitat-o. Dacă nu o fac, sunt bun de plată. Hotelierii nu au bani să dea înapoi, i-au investit deja. Doi, Statul nu poate obliga un om să vină la mare în orice condiții. Ca atare, există o singură soluție: statul român să garanteze celor care au plătit deja vacanțe că pot folosi rezervările timp de doi ani. Așa au făcut bulgarii.

Capital: V-a întrebat cineva atunci când s-au anunțat măsurile economice de relansare, în care turismul ocupă un loc important?

Mohammad Murad: Nu, nu ne-a întrebat nimeni, nici ca patronat, nici ca investitori. Cum să ne întrebe pe noi? Un ministru să întrebe un simplu cetățean este de neconceput. Atunci nu mai e ministru. Are 50 de consilieri care-i spun că este cel mai bun cel mai frumos, că are întotdeauna dreptate. Vorbind serios, va fi esențial pentru sectorul HORECA, care are peste 360.000 de oameni angajați, cum și cât va interveni Statul. Riscul afacerii e total, totul depinde de durată. Ca om de afaceri vă spun că singuri nu ne putem descurca. Vom ajunge la un conflict cu băncile, cu cei de la taxe și impozite, așa că totul se va închide. Dacă Statul nu are interes, atunci turismul românesc va fi mistuit ca de foc! Deși este singurul sector economic care are impact 90 la sută în mediul de afaceri românesc.

Capital: Deși nu sunt ministru, vă întreb eu acum. Ce ați avea nevoie?

Mohammad Murad: Cred că așa cum ani de zile am plătit taxe și impozite, Statul trebuie să înțeleagă, cu același bun-simț pe care-l are cel care scade chiria în perioada de urgență, că trebuie să reducă presiunea. Să înțeleagă că pentru 2-3 luni nu avem venituri, să nu ne ceară mai mult decât putem plăti, ca să putem păstra locurile de muncă, să salvăm afacerea. Și dau un exemplu simplu. În Turcia, autoritățile au spus că plătesc ele toate utilitățile, din luna martie până în mai, plătesc și salariile, urmând ca pentru celelalte trei luni să plătiți investitorii toate cheltuieli. Totul ca să țină în viață afacerile din turism. Banii s-au dus direct la firme. În România avem o bâlbâială din care nimeni nu a înțeles nimic. Vreți să știți că primăriile ne cer chiar zilele astea taxa de promovare în turism? Vi se pare normal ca eu să mă chinuiesc să plătesc mii de salarii, să nu dau afară nici un om, deși nu am nici un venit, dar Statul să-mi ceară să-i plătesc toate costurile, ca să-i pot susține tot aparatul de funcționari. Ca ți când nu s-ar fi întâmplat nimic. Starea de Urgență este doar pentru noi, oamenii de afaceri.