Cum să poţi să-l evaluezi pe Isărescu neavând cu cine să-l compari? Am cunoscut până acum doar un singur guvernator la BNR.

«România îşi va relua creşterea economică din trimestrul al treilea sau cel mai probabil din  trimestrul al patrulea», ne-a anunţat public guvernatorul Mugur Isărescu. O declaraţie care ar fi trebuit să smulgă ropote de aplauze şi să dea jos toate sticlele de şampanie de pe rafturile barurilor. Şi totuşi, nu a fost aşa.

Pe lângă citatul cu România care a devenit un „shopping center“, pe care l-am primit ca o dovadă a umorului guvernatorial, Mugur Isărescu a mai făcut şi câteva referiri la riscurile pe care trebuie să le avem în vedere în viitor: dependenţa de finanţare externă (care nu prea e disponibilă), incapacitatea de a găsi surse sigure pentru rambursarea împrumutului de 20 de miliarde de euro care ameninţă să se scurgă în mare parte către finanţarea aparatului de stat greoi şi nerestructurat, impotenţa de a accesa fonduri europene. În consecinţă, reluarea creşterii economice este departe de a fi o certitudine. Ba dimpotrivă: sunt şanse foarte mici ca ea să se producă.

Personajul Isărescu este unul dintre cele mai greu de înţeles ale peisajului postdecembrist românesc. Reţinut în declaraţii, elegant în exprimare, zgârcit cu apariţiile publice şi foarte atent cu imaginea sa, guvernatorul BNR a reuşit să se impună în conştiinţa publică drept un specialist bine intenţionat şi competent, printre puţinii gardieni ai bunăstării românului de rând. Şi totuşi, în ultimul timp au început să se facă auzite şi şoapte pe la colţuri, mai mult sau mai puţin frecventate, cum că gândirea isăresciană nu mai este de actualitate. Printre reproşuri, se numără imaginea unei obsesive frici faţă de inflaţie, precum şi politica sa considerată prea restrictivă faţă de practicile, uneori mai puţin ortodoxe, ale băncilor comerciale.

Greu de spus cine are dreptate. Cum să poţi să-l evaluezi pe Isărescu neavând cu cine să-l compari? Am cunoscut până acum doar un singur guvernator la BNR. Singurul criteriu ar fi propriile noastre experienţe trecute. Ceea ce mă duce cu gândul la două mari falimente bancare (pe care le-am plătit cu toţii din buzunar), prăbuşirea unui fond de investiţii după o perioadă în care cu toţii, inclusiv guvernatorul, am dormit liniştiţi şi experienţa unei inflaţii galopante de peste 200% pe an. Mai nou, presa îşi aminteşte şi o declaraţie liniştitoare din toamna trecută, conform căreia „nu sunt motive solide pentru scenariul unei aterizări dure a economiei“. Cât să mai credem din declaraţiile distinsului domn Isărescu în acest context?

După o vorbă americană – every­thing before „but“ is bullshit – prefer să mă concentrez asupra da­telor concrete pe care le prezintă guvernatorul şi mai puţin a interpretărilor Domniei Sale. Fiindcă am impresia că domnul Isărescu este un animal po­litic perfect adaptat contextului (aceasta nefiind nicidecum o acuzaţie, ci doar o constatare), iar poziţiile sale publice sunt atât de bine şi îndelung cântărite, încât este imposibil să fie 100% sincere. La fel ca multe alte persoane din mediul de afaceri, consider că actuala criză este departe de a se sfârşi în România. Iar declaraţiile domnului Isărescu le privesc ca venind de la cel mai optimist dintre pământeni. În fond, Domnia Sa are şi de ce: tocmai va primi un nou mandat de cinci ani în fruntea BNR.