În întreaga Europă de Est și în toată Asia, primăvara s-a transformat în vară și toamna a făcut loc iernii, fără nici o zi de soare. Cu o perdea care a pus stăpânire pe Soare, milioane de oameni din cele mai populate țări ale lumii au văzut cum intensitatea luminii scade, în timp ce aerul devenea tot mai înăbușitor.
Deși pare subiectul unei distopii a la Holywood sau un soi de „docu-ficțiune”, chiar omenirea chiar a trecut prin așa ceva. A fost una dintre cele mai dure eperiențe trăite de milioanele de oameni în fatidicul an 536. Despre care unii istorici spun că a fost cel mai rău an din istoria omenirii, potrivit UPI.com.
Cea mai importantă relatare este a lui Procopiu din Caesarea, un cărturar bizantin care, documentând domnia împăratului Justinian, a devenit un important istoric al secolului al-VI-lea. El scria astfel în ”Istoria Războaielor”:
„Căci soarele și-a dat lumina fără strălucire, precum luna, în tot acest an, și semăna ca soarele în eclipsă, căci nici razele pe care le vărsa nu erau clare”.
Aproximativ 1.500 de ani mai târziu, istoricul Michael McCormick de la Universitatea Harvard a ajuns la o concluzie asemănătoare, nu doar cu privire la 536, ci și la deceniul îngrozitor care a urmat acelui an teribil. Pentru oamenii din întreaga Europă în 536, „a fost începutul uneia dintre cele mai grele perioade pentru a trăi, dacă nu chiar pentru cel mai rău an”, a declarat recent McCormick.
Și, mai spune McCormick, totul a fost declanșat de schimbările climatice rapide și drastice.
De fapt, în primăvara anului 536, o erupție vulcanică a declanșat Epoca de Gheață Antică Târzie (LALIA), a declarat McCormick. Iar consecințele sale, pe lângă erupțiile care au urmat în anii 540 și 547, au fost devastatoare.
„Aerosolii proveniți din marile erupții vulcanice au blocat radiațiile solare, diminuând încălzirea solară a suprafeței Pământului”, spune istoricul.
Analiza climatică a Universității Cambridge, efectuată pe inelele arborilor, arată că temperatura medie de vară ”scăzuse undeva între 1,5 grade și 2,5 grade Celsius în toată Eurasia”.
Temperaturile ajunseseră și cu 36 de grade Celsius mai mici din cauza smogului greu lăsat în urmă de erupție. Iar cerul a rămas acopert aproape 18 luni, au povestit mai mulți martori.
Vremea a fost dată complet dată peste cap de blocarea luminii Soarelui, ceea ce a dus la ninsori de vară în China și la cele mai scăzute niveluri de temperatură din ultimii 2.300 de ani, conform relatărilor istorice și pe baza analizei reconstrucției climatice.
Deși s-a spus că nu a existat o relație precisă stabilită între debutul brusc al LALIA și pandemia de ciumă bubonică, McCormick afirmă că „se pare că, de exemplu, lipsa de alimente cauzată de răcirea bruscă din Eurasia a slăbit populațiile și le-a făcut mai susceptibile la agentul patogen”. Foametea a condus aproape sigur și la migrația în masă a oamenilor, care, cel mai probabil, au purtat boala cu ei în alte locuri.
O mare parte din analizele oamenilor de știință asupra impactului erupției vulcanului islandez s-a bazat pe Historical Ice Core Project. Folosind probe de miez de gheață din Islanda, echipa a trasat o cronologie arheologică pentru a identifica când și unde trebuie să fi avut loc erupția vulcanică în Islanda.
Impactul său a fost dezastruos. „Au urmat câțiva ani de recolte compromise, foamete, migrații și turbulențe în Eurasia”.
Alți cercetători cred că erupția vulcanului islandez din 536 a emis un nor de cenușă groasă care s-a răspândit în emisfera nordică, răspîndind cantități mari de sulfat în atmosferă.
Sursa foto Dreamstime