De ce nu scad prețurile? Adevărul despre inflație, dincolo de propaganda alarmistă
Banca Națională a României (BNR) a depus și continuă să depună toate eforturile ce țin de competența sa. Totuși, pentru ca procesul de reducere a inflației să fie sustenabil, este esențială diminuarea deficitului fiscal și a nivelului ridicat de incertitudine în care ne desfășurăm activitatea, afirmă Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al BNR.
Pe ecranele televizoarelor, pe burtierele aprinse de titluri alarmiste, în articolele din presa online și la conferințele economice, aceeași poveste: prețurile cresc, economia se clatină, iar românii sunt condamnați la austeritate. Realitatea, spun specialiștii, este alta.
Cristian Popa, membru în Consiliul de Administrație al BNR, desființează acest tip de discurs alarmist. El atrage atenția asupra unui adevăr economic fundamental: scăderea inflației nu înseamnă scăderea prețurilor, ci doar o creștere mai lentă a acestora.
„Repetarea obsesivă a unor mesaje părtinitoare, factual incorecte sau scoase din context poate genera percepţii total diferite de realitate, poate induce panică şi iritare, asta nu face însă ca mesajele să fie şi reale, şi/sau adevărate. Realitatea este că ştirile negative se vând mai bine, sunt mai citite, mai distribuite, irită şi intrigă publicul.
Totuşi, trebuie să stăm strâmb şi să judecăm drept. Inflaţia este o rată de creştere: când rata inflaţiei era de 16,8%, coşul de consum se scumpea cu 16,8%; când rata inflaţiei este 5%, coşul de consum continuă să se scumpească, dar doar cu 5%.
Desigur, faptul că inflaţia a scăzut nu înseamnă că preţurile s-au ieftinit – înseamnă că acestea continuă să crească, însă cu o rată de creştere mai mică. Scăderea inflaţiei nu înseamnă scăderea preţurilor”, scrie Popa.
Realitatea economică este mult mai complexă decât titlurile bombastice
De fapt, realitatea economică este mult mai complexă decât titlurile bombastice. Popa subliniază că BNR nu face altceva decât să urmeze modelul global de țintire a inflației, ceea ce implică o creștere anuală a prețurilor.
„Aşa funcţionează sistemul monetar actual, dacă este bine sau rău este o altă discuţie, am părerile mele. Până atunci, acest regim, de ţintire a inflaţiei, este adoptat peste tot în lume. Ţinta este declarată – de exemplu, în România, ţintim 2,5%, plus/minus un punct procentual (dar nu 16,8%, sau chiar 5%). Aşadar, Paştele va fi mereu mai scump de la an la an. Şi acest lucru nu este, în niciun caz, un secret.
Trebuie însă să ştiţi acest lucru: atunci când vă negociaţi creşterea salarială, când faceţi un depozit sau când luaţi un credit, calculul corect include ajustarea cu inflaţia. Dobânda de politică monetară a BNR, de 6,5%, este de fapt 1,5% dacă o ajustaţi cu rata inflaţiei, care este în jur de 5%. Există, desigur, o diferenţă uriaşă între 16,8% şi 5% la nivelul coşului de consum: în primul caz, preţurile se dublează în aproximativ 4 ani, iar în al doilea, în 14 ani.
La o inflaţie de 2%, dublarea preţurilor ar avea loc în circa 35 de ani. De aceea, o inflaţie de 5% – cât este în prezent, cu o tendinţă de scădere şi fără a fi un „capăt de drum” – nu reprezintă un motiv real pentru titluri senzaţionale. Este necesar ca ea să continue să scadă desigur”, punctează el, subliniind că acest fenomen trebuie luat într-un context economic mai larg.
Mai mult, Popa atrage atenția asupra modului întrucât unele titluri din presă manipulează percepția publicului. „Repetarea obsesivă a unor mesaje părtinitoare, factual incorecte sau scoase din context poate genera percepții total diferite de realitate, poate induce panică și iritare, asta nu face însă ca mesajele să fie și reale, și/sau adevărate”, atrage atenția oficialul BNR.
Inflația nu este doar o problemă monetară, ci și una fiscală. Popa subliniază că un deficit fiscal ridicat, un mediu economic incert și creșterea costurilor salariale sunt factori care influențează inflația. „Când costurile salariale cresc cu 10-15%, este destul de greu pentru producători să reducă prețurile la raft sau în meniuri”, explică acesta.
Un alt punct important pe care Popa îl aduce în discuție este convergența prețurilor la nivel european.
„Sigur că apare întrebarea: de ce suntem la 5% şi nu 2,5%? Nivelul ridicat de incertitudine, deficitul fiscal ridicat, precum şi o economie care încearcă să evite recesiunea – toate acestea contribuie, alături de alţi factori fundamentali. Când costurile salariale cresc cu 10-15%, este destul de greu pentru producători să reducă preţurile la raft sau în meniuri. Convergenţa către mediile europene este, de asemenea, o realitate şi contribuie la acest fenomen.
Convergenţa economică nu poate avea loc fără o anumită convergenţă nominală a preţurilor. Dau adesea exemplul cu frizerul: pentru ca un frizer român să aibă acelaşi salariu ca unul german – simplificând mult, dar nu departe de adevăr – fie preţul unei tunsori trebuie să fie acelaşi, fie frizerul român ar trebui să tundă mult mai mulţi clienţi în aceleaşi 8 ore, deci să fie semnificativ mai productiv. Altfel nu se poate. Am avea tunsori urâte, e cam greu să tunzi de 2-3 ori mai mult pentru ca salariul să fie ca în Germania”, a spus el.
România, în continuare printre cele mai ieftine și prospere țări din UE
Contrar percepției create de presă, nivelul prețurilor din România este încă unul dintre cele mai mici din Uniunea Europeană, subliniază Popa. Indicele nivelului prețurilor raportat la media UE este de 61,1%, doar Bulgaria fiind mai jos, cu 59,2%.
Mai mult, salariile și pensiile au crescut semnificativ mai rapid decât inflația în ultimii ani. „Per total, în ultimii 3 ani, prețurile au crescut cu 30%, salariile cu 48%, iar pensiile cu 58%!”, arată datele oficiale.
În concluzie, deși este ușor să vindem panica, realitatea economică este alta.
„Toate acestea fac că putem trece cu bine peste încă un „cel mai scump Paşte din istorie” – fără panică, şi cu încrederea că inflaţia va continua să scadă. Vom închide anul la 3,8%, iar anul viitor, pe vremea asta, vom reintra în ţintă, sub 3,5%. Chiar dacă, şi la anul, vom avea parte de un nou sezon de „cel mai scump Paşte din istorie”.
BNR a făcut şi face tot ceea ce ţine de ea. Însă, pentru ca reducerea inflaţiei să continue într-un mod sustenabil, este cu siguranţă necesar ca deficitul fiscal să fie redus, la fel ca şi nivelul ridicat de incertitudine în care operăm. Consolidarea fiscală nu mai poate aştepta, şi vine, iar reducerea deficitului va avea o contribuţie importantă la scăderea ratei inflaţiei.
Explicarea fenomenului pare uşoară, dar este dificilă, mai ales într-o lume în care senzaţionalul vinde, iar apetitul jurnalistic pentru explicaţii corecte, dar lipsite de senzaţional, nu este foarte mare. Este însă datoria băncilor centrale să continue să explice. Am făcut o încercare mai sus”, conchide Popa.
