„Frumosul Brummell” era socotit arbitrul eleganței în Anglia primei părți a secolului al XIX-lea.
George Bryan Brummell, cel mai faimos „dandy”, a ridicat moda şi eleganţa la rang de adevărată artă. Prin felul cum îşi aranja cravata, îl entuziasma la culme pe Alfred de Musset si o făcea pe doamna de Staël să viseze săptămâni întregi.
Brummell, care era un tânăr de o frumusețe extraordinară, avea un singur ţel în viaţă: să se impună prin eleganţa lui.
Şi a izbutit. Studiase bine psihologia societăţii din epoca lui.
„Dacă aş înceta, spunea el, să măsor dispreţuitor, din creştet până-n talpă, pe marchizi şi dacă aş înceta să tratez ca pe nişte imbecili pe prinţii de sânge regal, m-aş osândi singur la uitare deplină. Lumea e stupidă, iar eu caut să mă folosesc cât pot mai mult de stupiditatea ei”.
Pentru asta risipea în dreapta şi-n stânga sarcasme, insulte şi dispreţ.
Cu cât el îi dispreţuia mai mult pe ceilalţi, cu atât aceştia îl stimau şi-l linguşeau mai mult.
Odată ducele de Bedford îşi făcuse un palton şi, înainte de a-l îmbrăca, ceru părerea lui Brummell.
— Cum vi se pare paltonul meu?.
Brummel îl luă în mână, îi pipăi cu vârful degetelor și zise disprețuitor:
- Această vechitură o numiţi dv. palton, duce?
Odată, un lord elegant îi spune:
— Vă rog fierbinte, d-le Brummell, daţi-mi reţeta lacului cu care vă lustruiţi încălţămintea.
La care, Brummell răspunse grav:
— O lustruiesc cu spumă de şampanie.
Altădată, unui lord elegant, care încălţase ghete noi, Brummell i-a zis dispreţuitor:
— Cum numiţi, milord, aceste obiecte pe care le purtaţi în picioare, fiindcă nu-mi închipui că ar putea fi ghete!…
Un bancher milionar îl pofti la masă.
— Primesc să vin, zise Brummell, dar cu condiţia să nu afle nimeni!
Numai regele Angliei, George al IV-lea, cu care era în strânse relații de prietenie, avea dreptul să fie de faţă atunci când Brummell îşi făcea toaleta. Nimeni altul n-a izbutit vreodată să afle tainele faimosului dandy.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric