Cum arată şi se comportă, oare, acest tip minunat, pentru care umbrela ar funcţiona mai bine întoarsă cu mânerul în sus? Şi, mai ales, cum reuşeşte să devină o asemenea făptură de invidiat? Mulţi autori renumiţi au încercat să-i schiţeze portretul-robot… dar unul l-a şi identificat. Jeffrey J. Fox ni-l prezintă în cartea sa pe omul cu pricina. Şi-i întoarce pe dos toate buzunarele, scotocind după secretele pe care oricine tânjeşte să le afle.
Pentru început, trebuie spus că omul care aduce ploaia… de bani are un crez: îşi preţuieşte partenerii de afaceri şi îi tratează ca şi cum i-ar fi prieteni apropiaţi. Ca urmare, el este cel care aduce în companie clienţii importanţi, încasările-record şi tranzacţiile de perspectivă. Nu aşteaptă niciodată să dea norocul peste el! Tocmai de aceea are norocul să se numere printre cei cu adevărat bine plătiţi (din orice domeniu). Indiferent de statutul pe care îl deţine – proprietar al afacerii, partener, CEO, director, agent de vânzări sau altceva similar – el este indispensabil pentru organizaţie. De ce? Fiindcă priveşte fiecare persoană întâlnită ca pe un potenţial client. În public, e încrezător şi, totuşi, abordabil. Se oferă să reprezinte firma la diverse evenimente, ţine discursuri şi îşi face mereu alte cunoştinţe. Învaţă mereu tehnici noi de vânzare. E devotat companiei şi pasionat de munca lui. El e omul care… le arată clienţilor câştigul, nu se lasă intimidat, îndrăzneşte să pună întrebări, nu se ascunde niciodată „în şedinţe“, se comportă cu modestie, lucrează chiar şi vinerea după-amiază şi nu-şi scapă din vedere nicio clipă obiectivul.
Sfaturi de urmat
Pentru fiecare afacere nouă pe care vrea s-o încheie, omul care aduce ploaia… de bani se duce să pescuiască acolo unde înoată peştii mari. Apoi îşi pune întrebarea: „De ce şi-ar dori acest client să facă afaceri cu mine?“ Şi are grijă să găsească un răspuns reciproc avantajos. Dar nu face vizite neanunţate – obţine o întâlnire de afaceri şi se pregăteşte pentru ea cu seriozitate. Se îmbracă îngrijit şi nu întârzie. Nu pierde vremea încercând să „spargă gheaţa“, de parcă ar fi într-o expediţie la Polul Sud. Dacă este indisponibil când e apelat, sună întotdeauna înapoi. Dacă trebuie să ia masa cu clientul, alege întâlnirile de la micul dejun. Iar dacă merge la sediul clientului, nu bea niciodată cafea la întâlnire. Şi nu se duce la mesele de afaceri ca să mănânce. În schimb, se gândeşte cum să transforme obiecţiile clientului în obiective. Desigur, oferă bonusuri – ca să primească ceva la schimb. Iar ca să fie totul clar: nu se scuză niciodată că a avut prea mulţi potenţiali clienţi de vizitat şi prea puţin timp.