În decembrie 2008, erau ocupate în instituțiile bugetare autohtone puțin sub 1,4 milioane de posturi. Un an mai târziu, numărul lor scăzuse la 1,38 milioane. În septembrie 2010, potrivit mai multor surse din mediul guvernamental, mai lucrau în sistem nici mai mult, nici mai puțin decât 1.316.047 de angajați.
„Astfel, alte cel puțin 26.047 de persoane vor fi disponibilizate până la sfârșitul acestui an, pentru a atinge ținta asumată public de 1.290.000 de bugetari care să fie plătiți cu cele 39 de miliarde de lei disponibile în fondul public de salarii în anul 2011“, afirmă, într-o postare pe blogul său, Andreea Paul Vass, consilier al premierului Emil Boc.
În total, așadar, numărul salariaților bugetari va scădea cu circa 90.000 în 2010 (cam 6,5% din total). Ar putea fi contabilizată drept o performanță a Guvernului, care a reușit, în ciuda tuturor costurilor de imagine, să taie în carne vie și să dea afară un număr destul de impresionant de angajați din ograda proprie. Sau, din contra, Executivul ar putea fi felicitat pentru că a rezistat presiunilor venite din exterior și a limitat nivelul concedierilor, astfel încât să nu inunde piața muncii cu șomeri și să reducă impactul social al reorganizării instituțiilor publice.
Cum și de ce s-a redus aparatul bugetar
În realitate, autoritățile nu s-au omorât nici să dea afară și nici să-i protejeze pe angajați. Ci, într-un stil mult mai potrivit tradițiilor autohtone, au lăsat o parte din sarcină în voia altor entități. De exemplu, presupunând că bugetarii sunt distribuiți relativ uniform pe grupe de vârstă și luând în calcul rata medie a mortalității între 20 și 64 de ani (5,5 la 1.000 de locuitori), se poate trage concluzia că, între decembrie 2009 și decembrie 2010, peste 7.000 de angajați ai statului ies din sistem prin deces. Apoi, datele statistice ne arată că, în cursul lui 2010, ating vârsta de pensionare peste 38.000 de bugetari. Mai exact, jumătate din disponibilizări sunt, de fapt, pensionări și decese.
Nu trebuie să uităm că alte zeci de mii de persoane din cele aproape un milion și patru sute de mii aveau posibilitatea de a cere pensionarea anticipată, iar mulți au apelat la această soluție în momentul în care s-au văzut cu salariile diminuate. Tot lefurile tăiate i-au făcut pe alții să plece de bună voie din sistem, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite. În alte cazuri, în administrația locală au fost desființate posturi, iar oamenii dați afară au fost angajați în cadrul unor companii înființate de consiliul local, care prestează pentru acesta aceleași servicii ca defunctul departament. Numărul tuturor acestor disponibilizări false rămâne, însă, un mister.
„Ceea ce este cert este că cifrele de care discutăm se referă la persoane reale, nu la posturi bugetate și neocupate. Câte dintre ieșirile de sistem se fac prin concediere și câte pe cale naturală sau prin plecări benevole este greu de spus“, arată Andreea Paul Vass. Ce se poate spune este că, potrivit acordului cu FMI, la fiecare șapte posturi eliberate în sistem se poate face o singură angajare. În concluzie, cel mai probabil această cvasiînghețare a angajărilor, și nu procesul de restructurare a redus numărul bugetarilor.
Strategie discutabilă
Nu trebuie să înțelegem, însă, că nu au fost făcute deloc disponibilizări. „Problema este că s-au făcut fără criterii obiective, fără să se analizeze activitatea instituțiilor publice și impactul concedierilor asupra serviciilor prestate contribuabililor“, spune Ioan Cindrea, vicepreședinte al Comisiei de Muncă și Protecție Socială din Camera Deputaților. El dă ca exemplu reducerile de personal din cazul agențiilor de șomaj, în condițiile în care numărul șomerilor a crescut puternic la nivel național în ultimul an.
„Poate că erau zone de unde trebuia să se dea afară, cu siguranță însă că erau instituții unde era nevoie de angajări“, afirmă el.
Asta nu înseamnă că autoritățile nu au avut niciun fel de strategie. Potrivit declarațiilor lui Sebastian Oprescu, președintele Sindicatului Național al Funcționarilor Publici (SNFP), dacă unele instituții (ca Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, agențiile județene pentru prestații sociale, Inspecția Muncii ori Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse) au simțit ce înseamnă concedierile, altele au fost scutite. „Au rămas neatinse majoritatea structurilor din subordinea Ministerului Finanțelor, din cauza numărului deja insuficient de personal, dar și ca urmare a presiunilor din partea FMI și a Comisiei Europene privind combaterea evaziunii fiscale și creșterea gradului de colectare la buget“, explică șeful SNFP.
64.000 de bugetari (4,6% din total) au părăsit sistemul în perioada decembrie 2009 – septembrie 2010. Câți însă au făcut-o forțat și câți din alte motive?
Cele aproximativ 26.000 de disponibilizări care trebuie să mai aibă loc până la
sfârșitul anului vizează angajați reali, nu posturi vacante.
Andreea Paul Vass, consilier al premierului