Cele mai bune oraşe din România în care să locuieşti

În ciuda stresului, aglomeraţiei ori poluării, calitatea locuirii în marile oraşe este în continuare superioară celei oferite de localităţile mai mici, arată o analiză Capital. Bucureştiul, Timişoara, Clujul şi Constanţa domină clasamentul celor mai „locuibile“ oraşe cu peste 100.000 de locuitori din România. Iaşiul, Sibiul, Braşovul şi Oradea le urmează, la distanţă destul de mare. La capătul celălalt al topului se găsesc Baia Mare (penalizată din cauza

În ciuda stresului, aglomeraţiei ori poluării, calitatea locuirii în marile oraşe este în continuare superioară celei oferite de localităţile mai mici, arată o analiză Capital.

Bucureştiul, Timişoara, Clujul şi Constanţa domină clasamentul celor mai „locuibile“ oraşe cu peste 100.000 de locuitori din România. Iaşiul, Sibiul, Braşovul şi Oradea le urmează, la distanţă destul de mare. La capătul celălalt al topului se găsesc Baia Mare (penalizată din cauza nivelului ridicat de poluare), Drobeta-Turnu Severin (deficitară în ceea ce priveşte posibilităţile de petrecere a timpului liber), Piatra-Neamţ (trasă în jos de piaţa muncii), Botoşani şi Focşani (ambele subdezvoltate economic).

Dacă s-au mai schimbat unele lucruri faţă de precedentul clasament, realizat de Capital în 2006, tendinţele au rămas aceleaşi: oraşele din Transilvania şi Banat sunt, în general, deasupra celor din Vechiul Regat când vine vorba de calitatea vieţii, iar cele cu peste 250.000 de locuitori sunt mai „prietenoase“ cu locuitorii lor decât cele mai mici. „Din păcate, este greu de contestat un asemenea rezultat. În România de azi, există oraşe mici în care, teoretic, ţi-ai putea duce viaţa mult mai relaxat decât într-o metropolă, dar care nu-ţi oferă oportunităţi economice“, afirmă Cătălin Zamfir, directorul Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii.

Bucureştiul şi municipiile mari din Ardeal şi Banat le oferă românilor cele mai bune condiţii de viaţă, rezultă în urma unei analize realizată de „Capital“ şi aflată la cea de-a doua ediţie.

Este aglomerat, zgomotos, murdar, scump. Cu toate acestea, în fiecare an, populaţia îi creşte, neoficial, cu câteva zeci de mii de persoane, în special studenţi originari din provincie, care decid să nu se mai întoarcă acasă după terminarea facultăţii. Nici nu este de mirare: este unul din puţinele locuri din ţară unde salariile pot căpăta dimensiuni occidentale şi unde, în ciuda crizei, numărul de şomeri a rămas constant. Tot aici poţi alege, în aceeaşi seară, dintre şase-şapte spectacole de teatru, aici vin să cânte artiştii pe care îi vedem la MTV şi, cu puţin noroc, marea şi muntele sunt, fiecare, la numai două ore cu maşina. Bucureştiul, căci despre el este vorba, s-a instalat, după ce am pus cap la cap peste 40 de criterii din domenii diverse, pe primul loc al clasamentului „Celor mai bune oraşe în care să trăieşti“ (selectate din rândul localităţilor cu peste 100.000 de locuitori din România).

Locul al doilea al topului este ocupat de o eternă rivală pentru Capitală – Timişoara. „Poziţia nu poate decât să ne onoreze. Într-un fel, este o recunoaştere a ceea ce se întâmplă în Timişoara de ani de zile, o recunoaştere a ceea ce fac timişorenii din decembrie 1989 încoace: încearcă să fie «fruncea» ţării“, spune primarul oraşului de pe Bega, Gheorghe Ciuhandu.

El declară că municipiul pe care îl conduce merită cu prisosinţă să ocupe acest loc. „Afirm acest lucru deoarece ştiu cu ce eforturi se face totul la noi, ştiu că în tot ceea ce facem ne bazăm aproape exclusiv pe surse proprii. Şi, cu toate acestea, reuşim de multe ori să fim cu un pas înainte. Nu este vorba de o competiţie aici, pe noi nu ne interesează să fim în faţa celorlalţi, ci ca timişorenii să fie mulţumiţi de oraşul în care trăiesc“, adaugă edilul, spunând că Timişoara speră să ajungă pe un loc fruntaş nu numai într-un top al oraşelor din România, ci chiar într-unul regional.

Primii şi ultimii

La câteva zecimi distanţă de municipiul din Banat şi aproape la egalitate între ele urmează în clasament, fără să surprindă pe nimeni, Clujul şi Constanţa. Oraşul de pe Someş şi cel de pe Litoral sunt succedate, de această dată la o distanţă de peste două puncte, de un grup de localităţi ce au obţinut punctaje destul de apropiate: Iaşi, Sibiu, Braşov şi Oradea. Top 10 se încheie cu Târgu-Mureş şi Arad.

Dacă Bucureştiul a obţinut punctaj maxim la cinci capitole (educaţie, sănătate, transport, piaţa muncii şi competitivitate economică), Clujul a luat nota cea mai mare pentru comerţ, petrecerea timpului liber şi sănătate, Botoşani pentru costul vieţii, Drobeta-Turnu Severin pentru clima blândă, Piatra-Neamţ pentru starea mediului, Satu Mare, Sibiu, Suceava şi Botoşani pentru nivelul scăzut al taxelor locale, iar Ploieşti, pentru numărul redus de infracţiuni.

De cealaltă parte, punctajele minime au fost obţinute de Bucureşti şi Piteşti (la costul vieţii), Botoşani, Buzău şi Focşani (la educaţie), Galaţi (la infrastructura de transport), Buzău (la piaţa muncii), Botoşani (la competitivitate economică), Drobeta-Turnu Severin (la comerţ şi recreere), Craiova (la siguranţă), Baia Mare (la poluare), Sibiu (la climă, conform datelor Autorităţii de Meteorologie) şi Braşov (la nivelul taxelor locale).

Matematică vs suflet

Este evident că, oricât de obiective ar fi criteriile şi oricât de riguroase calculele, în a-ţi plăcea sau nu să locuieşti într-un oraş există o doză ridicată de subiectivism. Fostul ministru al lucrărilor publice, Laszlo Borbely, consideră că oraşul ideal nu există, orice localitate având puncte tari şi puncte slabe. „Pentru fiecare există, însă, un oraş în care să te simţi bine şi unde să ai condiţii cât mai bune de viaţă. Din punctul meu de vedere, Târgu-Mureş, oraşul meu natal, şi Sibiu, un oraş în care tradiţia se îmbină cu modernismul, sunt cele mai potrivite“, afirmă el.

Borbely mai spune că, în opinia sa, cea mai mare problemă a oraşelor din România o reprezintă poluarea şi lipsa spaţiilor verzi şi a facilităţilor pentru pietoni. „N-am înţeles încă un lucru esenţial – că trebuie să ne mişcăm mai mult, să fim mai puţin dependenţi de maşină, mai ales că în majoritatea oraşelor distanţele nu sunt aşa de mari încât să nu te descurci fără autoturism“, explică el.

România, ruptă în două

Trebuie remarcate discrepanţele pe care le semnaleză clasamentul realizat de Capital. Cele mai mari oraşe din România (Capitala, Iaşi, Cluj-Napoca, Constanţa, Timişoara, Craiova, Galaţi şi Braşov) domină autoritar prima jumătate a topului.

„În România de azi este greu de contestat un asemenea clasament“, crede Cătălin Zamfir, directorul Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) din cadrul Academiei Române. „Situaţia economică proastă face să existe oraşe mici şi drăguţe, în care ţi-ai putea duce viaţa mult mai relaxat decât într-o metropolă, dar în care, direct spus, mori de foame. Şi atunci alegi oraşul mare, unde grija economică, cum ar fi nivelul salariului sau siguranţa locului de muncă, este mai mică“, spune Zamfir.

Nu se poate trece cu vederea nici faptul că şapte din primele zece poziţii ale topului sunt ocupate de oraşe mari din Ardeal şi Banat. Celelalte două municipii de peste 100.000 de locuitori de dincolo de Carpaţi sunt ceva mai prost poziţionate (Satu Mare – 15 şi Baia Mare – 21).

Asta în timp ce ultimele patru poziţii ale topului sunt ocupate de oraşe din Oltenia (Drobeta-Turnu Severin) şi Mol­dova (Piatra Neamţ, Botoşani şi Focşani), penalizate de slaba dezvoltare economică, de dimensiunile reduse, care nu le permit să exceleze nici cultural, nici edu­ca­ţional, nici comercial, dar şi de poziţia geografică – Piatra-Neamţ şi Botoşani sunt departe de infrastructura majoră de transport, prezentă sau viitoare.

Dincolo de toate orgoliile pe care o astfel de analiză le poate satisface sau, din contră, răscoli, nu trebuie să uităm nicio clipă că, din păcate, niciuna din primele 25 de localităţi din România nu se poate gândi să se compare, din punctul de vedere al condiţiilor de viaţă oferite, cu marile oraşe occidentale.

Campioanele

Bucureşti

Şomaj mic, lefuri mari
Dezvoltarea economică, sistemul educaţional şi cel sanitar, infrastructura de transport sau diversitatea posibilităţilor de petrecere a timpului liber au plasat Capitala pe primul loc, în ciuda aglomeraţiei sau a vieţii scumpe.

Timişoara

Muncă şi distracţie
Competitivitatea economică, piaţa muncii ofertantă şi numeroasele moduri de recreere au făcut ca oraşul de pe Bega să ocupe poziţia a doua a clasamentului.

Cluj-Napoca

Polivalenţă
Deşi are o climă relativ aspră, iar costul vieţii e ridicat, capitala neoficială a Transilvaniei a punctat bine atât la partea economică, cât şi în ceea ce priveşte posibilităţile de distracţie, sistemul de învăţământ, cel sanitar, comerţul sau transporturile.

Constanţa

Geografia
Marea Neagră joacă un rol fundamental în notele mari primite de metropola dobrogeană, fie că e vorba de dezvoltarea economică, de posibilităţile de dezvoltare sau de clima blândă.

Iaşi

Studenţii
Centru universitar extrem de important, comerţ modern, climă plăcută, număr scăzut de infracţiuni, piaţa muncii ofertantă – toate au contribuit la plasarea oraşului pe locul 5 în ţară.

Metodologie

Au fost utilizate 12 seturi de criterii: piaţa muncii (şomaj şi salarii), competitivitate economică (PIB şi exporturi), infrastructura de transport (rutier urban şi interurban, feroviar, aerian, transport în comun), sistemul sanitar, sistemul de învăţământ superior, costul vieţii (imobiliare, loisir, transport în comun, taxi), posibilităţile de petrecere a timpului liber (cinema, teatru, concerte, sport, munte, mare, turism extern etc.), dezvoltarea comerţului, starea mediului (poluare, spaţii verzi/luciu de apă pe cap de locuitor), clima, siguranţa publică (ratele criminalităţii şi infracţionalităţii), nivelul taxelor locale. Rezultatul este reprezentat de media ponderată a criteriilor menţionate mai sus.