Cele mai multe gospodării din România sunt arondate la furnizori regionali impliciţi. Dacă la electricitate aceştia sunt în număr de patru, la gaz sunt doi: E.ON, pentru jumătatea de nord a ţării, şi ENGIE, pentru jumătatea de sud. Cele două companii acoperă peste 95% din piaţa clienţilor casnici. Acum însă, au apărut firme care urmăresc să le ia din clienţi, iar unele vin şi cu preţuri mai mici decât ale lor. Totuși, spre deosebire de energie electrică, unde ofertele furnizorilor alternativi pot fi şi cu 22% mai mici decât referinţa furnizorului implicit, la gaze ofertele mai bune decât referinţa sunt puţine, iar diferenţa de preţ, mică. Aceasta pentru că piaţa gazului este diferită de cea a energiei, atât din punct de vedere a surselor limitate de aprovizionare – Romgaz, Petrom, mai rar, importurile din Rusia -, cât a numărului de tranzacţii şi a variaţiei de preţ. Astfel, potrivit Comparatorului de Tarife pus la dispoziţie de Autoritatea pentru Reglementare în Energie, avantajul renunţării la actualul furnizor şi trecerea la un altul este de maximum 10%. Pentru standardizare, am ales criteriile cele mai uzuale pentru un consumator casnic: racordat la sistemele de distribuţie, toate serviciile reglementate incluse, consum de tip B1, până la 23,25 MWh anual.

Prețul cel mai mic

În Bucureşti, unde referinţa de preţ este ENGIE , cu un preţ de 111 lei/MWh, fără TVA, o ofertă alternativă mai bună este doar cea a Energy Gas Provider, care vine cu un preţ de 109 lei/MWh. Firma nu cere garanţii, cu excepţia situaţiei în care potenţialul client are un istoric de rău-platnic. Plata este la 30 de zile, exact ca şi la ENGIE. Tehnologica Radion, firma care este mai cunoscută pentru construcţii civile, are şi ofertă de furnizare gaze pentru clienţii casnici, la un preţ de 111 lei/MWh, acelaşi ca al ENGIE. Plata se face la 30 de zile, fără garanţii.

Mai sunt multe alte oferte alternative de gaz pentru Bucureşti, dar au preţul mai mare decât al ENGIE. Există chiar o ofertă, a Getica Com 95, care vine, în mod curios, cu un preţ de 188 lei/MWh, mai mare cu 65% faţă de referinţă.

În Ploieşti, unde referinţa este preţul de 111 lei/MWh, al ENGIE, cea mai bună ofertă alternativă este tot a Energy Gas Provider, la 109 lei.

 

De altfel, acestea, în această ordine, sunt cele mai bune oferte pentru toată jumătatea de sud a ţării, de la Timişoara la Brăila, cu toată Dobrogea, care este arondată ENGIE. Aceasta pentru că firmele concurente francezilor vin cu preţuri unice pentru clienţii casnici din reţeaua de distribuţie Distrigaz Reţele, parte din Engie.

Bătaia pe clienţi se dă în nordul ţării

Şi pentru jumătatea de nord a ţării, aflată sub reţeaua de distribuţie a E.ON, există firme cu oferte mai bune decât referinţa, cea mai atractivă, fiind aici cea a Tehnologica Radion. Fie că locuiţi în Iaşi, Neamţ, Bistriţa-Năsăud, Oradea sau Satu-Mare, ofertele alternative sunt aceleaşi, ca şi referinţa şi termenii contractuali. Însă, preţul de furnizare este altul, pentru că şi referinţa E.ON este alta. Astfel, Tehnologica vine cu un preţ final , fără TVA, de 116 lei/MWh, mai mic cu 9% faţă de al referinţei E.ON – 130 lei/MWh. Apoi, urmează Gazimir Iaşi, cu 117 lei/MWh, WIEE, cu 118 lei, Cordun Gaz, cu 120 de lei.

În total, un număr de peste 15 firme au o ofertă pentru casnici mai bună decât a referinţei, cu mult mai multe decât în cazul ENGIE. Acest lucru este posibil, pentru că există o plajă mai mare de a ”jongla” cu preţul de achiziţie al gazului. În general, românii din jumătatea de nord a ţării plătesc un preţ pentru gaze mai mare decât cei din sud. Aceasta pentru că, Moldova şi Transilvania, zone prin excelenţă deluroase şi muntoase, necesită costuri mai mari cu transportul şi distribuţia gazului. De asemenea, E.ON, în anii anteriori, a fost nevoită să importe cantităţi mult mai mari de de gaze decât ENGIE, ale căror costuri nu au fost recunoscute deîndată în facturi, fiind recuperate etapizat până astăzi, pentru a diminua un impact brutal în preţ.

Astfel, pentru că E.ON are aprobate preţuri de achiziţie mai mari ale gazului, provenite din restanţele de importuri din anii trecuţi, dar preţul de piaţă de acum este mult mai mic, firmele care negociază acum cu producătorii cumpărarea de gaze obţin un preţ mai bun. De aici şi numărul mare de oferte mai avantajoase ca ale E.ON, diferenţa de preţ venind din preţul de achiziţie, pentru că transportul şi distribuţia au aproximativ acelaşi preţ pentru toate judeţele din nordul ţării.

 

Ca o notă distinctă, avem judeţul Mehedinţi. Aici avem o altă referinţă de preţ pentru casnici, nici ENGIE, nici E.ON, ci Mehedinţi Gaz, o firmă cu o “enclavă” de distribuţie şi furnizare de gaz pentru casnici. Aici, cea mai bună ofertă alternativă este cea a Energy Gas Provider, 123 lei/MWh, referinţa fiind 140,5 lei/MWh.

Cum treci la un alt furnizor

Un consumator de gaze în regim reglementat îşi poate schimba furnizorul în trei săptămâni, iar vechiul furnizor nu se poate opune unei astfel de decizii, chiar dacă respectivul consumator înregistrează debite restante, potrivit unei proceduri de lucru create de Autoritatea pentru Reglementare în Energie.

Procesul de schimbare a furnizorului de gaze naturale conţine etapele colectării informaţiilor necesare pentru iniţierea schimbării efective a furnizorului, schimbarea efectivă a furnizorului şi regularizarea tuturor obligaţiilor de plată după schimbarea efectivă a furnizorului.

Pentru fundamentarea deciziei de a schimba furnizorul, trebuie să faceţi comparaţii de preţ, dar şi de clauze. Nu întotdeauna preţul ar trebui să fie unicul criteriu pe baza căruia să vă fundamentaţi o astfel de decizie. Clauzele contractuale sunt de asemenea importante. Spre exemplu, termenul de la scadenţa ultimei facturi la care vi se sistează funrizarea gazelor este foarte important. Modalităţile de plată sunt iarăşi importante, ca şi durata contractului. Numărul de echipe care se ocupă cu remedierea avariilor este de luat în considerare. Lista furnizorilor cu licenţă se găseşte pe site-ul ANRE, unde se află şi comparatorul de tarife. Unii dintre aceştia au, pe site-urile proprii, oferte valabile pentru consumatorii casnici. Chiar şi cei care nu au aceste oferte sunt obligaţi să facă una oricărui potenţial client care ar cere-o.

Schimbarea, pas cu pas

 

În vederea schimbării furnizorului de gaze naturale, clientul final transmite la furnizorul nou un acord de schimbare. “Prin acest acord, clientul împuterniceşte noul furnizor să solicite operatorului de reţea, fie Distrigaz Sud, fie E.ON, schimbarea efectivă a furnizorului la locul său de consum şi să-i notifice actualului furnizor denunţarea unilaterală a contractului. Furnizorul nou transmite notificarea de denunţare unilaterală a contractului încheiat între clientul final şi furnizorul actual cu respectarea termenului de denunţare prevăzut în contractul respectiv. Încetarea contractului de furnizare prin denunţare unilaterală nu are niciun efect asupra obligaţiilor decurgând din executarea contractului până la momentul încetării acestuia”, se arată într-un ordin al ANRE.

Furnizorul actual nu se poate opune denunţării de către clientul final a contractului în vigoare în cazul în care nu a expirat perioada minimă contractuală şi nici în cazul existenţei unor debite neachitate de clientul final. Cu alte cuvinte, în orice zi şi indiferent dacă înregistraţi debite restante sau nu la factura de gaze, puteţi să vă mutaţi la un alt furnizor. Pentru plata datoriilor, dacă acestea există, este o perioadă de 42 de zile de la ruperea contractului. Dacă nu plătiţi, furnizorul actual poate urma căile legale pentru recuperarea banilor, printre care cea mai uzuală este cedarea creanţei unei firme de recuperare.

Chiar dacă se găseşte în acelaşi grup cu furnizorul actual, cum e cazul Distrigaz cu ENGIE şi a E.ON Distribuţie cu E.ON, operatorul de reţea are obligaţia de a acţiona ca un administrator neutru şi a-şi da tot concursul pentru a vă ajuta să vă schimbaţi furnizorul şi trebuie să execute schimbarea efectivă a furnizorului în termen de maximum 21 de zile calendaristice, dar nu în mai puţin de 10 zile lucrătoare, de la data primirii unei solicitări valide prin care se iniţiază această schimbare.

Operatorul reţelei mai are obligaţia să citească, în mod gratuit, indexul echipamentului de măsurare de la locul de consum al clientului final de gaze naturale corespunzător datei schimbării efective a furnizorului. Operatorul reţelei este  totodată obligat să pună la dispoziţia clientului final câte o copie a procesului-verbal de citire a indicaţiilor echipamentului de măsurare. Din acest moment, vă puteţi considera “trecut” la un alt furnizor, iar noile facturi vor fi plătite în conturile acestuia.

Cifre:

  • 3 milioane de consumatori casnici sunt arondaţi la ENGIE şi E.ON
  • 111 lei/MWh preţ referinţă ENGIE
  • 130 lei/MWh – preţ de referinţă E.ON