Gurile rele spun despre notari că „nu muncesc deloc şi câştigă mii de euro pe lună“. Trecând de exagerările inerente, aparent, chiar aşa este. Ei ocupă prima poziţie a unui clasament al celor mai bune slujbe, realizat de Capital în urma unei analize de piaţă.
Chiar dacă este cel mai la îndemână, venitul lunar nu reprezintă singurul criteriu de ierarhizare a diverselor specializări de pe piaţa muncii. Şi nici măcar cel mai important. De la programul zilnic la condiţiile de muncă şi de la posibilităţile de promovare la statutul social, toate acestea îşi au rolul lor. „Să încercăm să înţelegem activităţile respective raportat la aspiraţiile celor care le ocupă, gândindu-ne că oamenii sunt foarte diferiţi şi că nu toţi preferă o slujbă comodă într-un birou, că banii nu sunt cel mai important lucru, pentru majoritatea oamenilor, şi că satisfacţia în muncă poate veni din cele mai neaşteptate activităţi“, arată Cristina Pasat, directoarea agenţiei de recrutare Professional.
Există două seturi de criterii în funcţie de care o slujbă poate fi catalogată drept mai mult sau mai puţin dezirabilă. Pe de o parte, după cum subliniază Daniela Necefor, managing partner al companiei Total Business Solutions, este vorba de factorii exteriori: pachetul salarial, statusul câştigat prin domeniul de activitate şi poziţia ocupate, condiţiile de muncă (stabilitatea şi securitatea locului de muncă, procedurile şi regulamentele interne ale companiei, sprijinul din partea managementului). La fel de importanţi sunt însă factorii intrinseci: satisfacţia muncii în sine, respectiv perspectivele de avansare, gradul de responsabilizare sau puterea de decizie. Rezumând, cele mai relevante criterii sunt prestigiul slujbei, veniturile, perspectivele, gradul de stres implicat şi volumul de muncă. Iar singura meserie care le bifează pe toate este cea de notar. În rest, fiecare are câte un „defect“, fie că este vorba de statul peste program (la care pierd avocaţii şi angajaţii din domeniul IT), fie de nivelul ridicat de stres (la care sunt supuşi oamenii din vânzări, de exemplu). De altfel, dacă nu am ţine cont de acest cumul de criterii, consideră Cristina Pasat, am ajunge în situaţia de a-l aşeza la loc de cinste pe controlorul de tren, care câştigă mai bine decât practicanţii unor meserii mult mai „onorabile“.
Salariile cele mai mari, în domeniile cu deficit de personal
Nu neapărat prin „onorabilitate“ ies în evidenţă cele zece slujbe din clasament. Doar jumătate dintre ele, de exemplu, necesită studii universitare. Deci, dacă ai viziune, şarm şi o bună cunoaştere a domeniului de care te ocupi, poţi îndeplini cu succes funcţia de consultant de business. La fel de bine cum o pasiune din tinereţe pentru calculatoare, cultivată cu seriozitate, dar nedublată de studii de specialitate, poate să aibă ca rezultat un specialist la fel de performant ca unul care a urmat Facultatea de Automatică.
Pe oricine ai întreba: „care sunt cele mai proaste meserii?“, răspunsurile nu variază prea mult: angajaţii din salubrizare, casierii şi vânzătorii sau profesorii din învăţământul preuniversitar. Totuşi, dezvoltarea serviciilor a atras după sine, între altele, şi crearea de noi slujbe de evitat. Între acestea, acelea de angajat la call-center, curier sau lucrător la fast-food. „Ele pot servi drept oportunităţi de obţinere a unei experienţe de bază sau a unui venit pentru cei aflaţi în timpul studiilor sau pentru perioada vacanţelor, însă nu reprezintă opţiuni pe termen lung pe piaţa actuală“, spun Larisa Condriuc şi Alexandra Helici, reprezentante ale companiei Manpower. Şi aici, însă, se aplică zicala „nu e frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie“. Prin urmare, atrage atenţia Cristina Pasat, industrii aparent neatractive, cum ar fi salubritatea, asistenţa socială sau întreţinerea spaţiilor verzi, au avut destul de puţin de suferit de pe urma creşterii masive a numărului de oferte de pe alte pieţe, oamenii din aceste industrii nedorind să se reorienteze către posturi mai atractive.
În general, cei mai fericiţi angajaţi sunt cei din domeniile în care există lipsă acută de personal. „Deficitul temporar de specialişti într-o anumită industrie este reglat natural prin mecanisme ale pieţei, cum ar fi creşterea salariilor sau introducerea de noi beneficii asociate posturilor neocupate“, remarcă directoarea companiei Professional. Avocaţii sau reprezentanţii medicali, de exemplu, erau, în urmă cu câţiva ani, în exces faţă de cererea firmelor de profil, fapt ce a dus, la acea vreme, la decizia de se reorienta profesional. Situaţia s-a schimbat radical astăzi. Iar lista slujbelor cu un raport optim între nivelul veniturilor, perspective de carieră şi prestigiu se poate schimba de la an la an. n
Medicii britanici câştigă mai mult decât brokerii
În ţările occidentale, medicii au cele mai mari salarii, la concurenţă cu directorii de companii multinaţionale. Ca şi în România, cel mai rău o duc vânzătorii din restaurantele tip fast-food.
Un doctor britanic câştigă lunar 6.800 de lire sterline (aproape 10.000 de euro). Suma îl aşază pe locul secund în clasamentul celor mai bine plătiţi angajaţi din Marea Britanie, imediat după managerii de top. De asemenea, remarcă Biroul de Statistică al Marii Britanii, medicii ies în evidenţă prin cea mai mare creştere salarială din ultimul an, de peste 20 de procente. Podiumul angajaţilor fericiţi din Regatul Unit este completat de brokeri, care, în medie, îşi îngroaşă lunar conturile cu 6.700 de lire (circa 9.600 de euro).
Meseria de medic este, fără drept de apel, cea mai bine plătită şi peste Ocean. Primele 15 poziţii ale unui clasament realizat pe acest subiect de revista Forbes, la începutul anului, sunt dominate autoritar de diverse specialităţi medicale. Doar locurile 9 şi 13 revin altor tipuri de ocupaţii: directori executivi, respectiv piloţi.
La nivelul întregii pieţe americane, nivelurile salariale cunosc discrepanţe majore. Astfel, în timp ce ocupantul primului loc, chirurgul, câştigă lunar peste 15.000 de dolari (10.500 de euro), la capătul celălalt al ierarhiei, vânzătorii din fast-food trebuie să se resemneze cu mai puţin de 1.250 de dolari (880 de euro), sumă derizorie pentru standardul de viaţă american. Aşa cum atrage atenţia studiul, sumele diferă substanţial în funcţie de statul şi de domeniul din care provine compania. Referitor la managerii de top, de exemplu, celor din New Jersey le merge cel mai bine, cu o medie de 14.400 de dolari (10.100 de euro) pe lună.
Cine lucrează însă în domeniul serviciilor de securitate poate să îşi îngroaşe lunar contul cu până la 16.600 de dolari (11.700 de euro). Aceasta în timp ce, dacă ar conduce un cabinet de arhitectură sau de proiectare, ar câştiga cu un sfert mai puţin.
Clasamentul se schimbă complet dacă în calculul pentru ierarhizarea celor mai bune slujbe mai intră şi alte criterii. Astfel, după cum arată tabelul de mai jos, asistenţii medicali sau contabilii sunt de invidiat, aşa cum rezultă dintr-un clasament realizat anul acesta de revista Fortune în colaborare cu site-ul Salary.com, care, pe lângă venituri, mai ia în considerare şi perspectivele slujbei peste zece ani.
Nicolae Scorei, avocat
Fost campion naţional la şah (pe când avea 15 ani), a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Româno-Americane în 1998, a intrat în Barou un an mai târziu şi a terminat, anul acesta, doctoratul. Tot de curând şi-a înfiinţat propria societate civilă de avocaţi, „Scorei şi asociaţii“. Este preşedintele Comisiei de apel din cadrul Federaţiei Române de Tenis şi s-a ocupat de partea juridică a tranzacţiei prin care Banca Mondială a achiziţionat 20% din acţiunile spitalului privat MedLife.
Plafon de venit lunar: 4.500 euro
Adrian Duguleanu, general manager
În vârstă de 42 de ani, Adrian a absolvit Facultatea de Electronică Bucureşti în 1990, iar din 1996 conduce compania furnizoare de sisteme industriale de cântărire Philro Industrial. La nivel mondial, Philro a fost, încă de la înfiinţare, concentrată în jurul companiei germane Philips GmbH (actuala firmă Sartorius Hamburg GmbH). În România, printre clienţii firmei se numără combinate siderurgice, rafinării, fabrici de ciment, combinate chimice şi de furaje sau producători de materiale de construcţie.
Plafon de venit lunar: 3.000 euro
Eduard Fabian, software development manager
Are 32 de ani, o diplomă de inginer software luată la Facultatea Politehnică din Timişoara şi un MBA la Central European University. După ce a petrecut peste cinci ani în Irlanda, Suedia şi Olanda, s-a întors, în 2004, în România, pentru a conduce echipa de dezvoltare software, parte a organizaţiei de Servicii Globale Oracle. „Îmi place această slujbă pentru că lucrez cu oameni deosebiţi, rezolvăm probleme de business de ultimă oră, dezvoltăm soluţii cu impact global şi inovăm în fiecare zi“, îşi descrie Eduard meseria.
Plafon de venit lunar: 2.500 euro
Marinela Marţian, medic
Deşi nu este întotdeauna bine plătită, profesia de medic se bucură de un prestigiu deosebit. Marinela Marţian, care a absolvit facultatea în 1983, a optat pentru pediatrie, dar, în ciuda acestei specializări, a lucrat timp de 11 ani la Serviciul de Ambulanţă al Capitalei. Acum zece ani a luat examenul de primariat, iar din 2003 a renunţat la a mai profesa în sistemul public şi şi-a deschis „o clinică mică, la care sunt şi medic, şi administrator, şi director general“.
Plafon de venit lunar: 2.000 euro
Andreea Raica, bancher
Ce o diferenţiază pe Andreea de colegii săi este profilul facultăţii absolvite: Sociologia. Mai mult, după ce şi-a luat diploma de licenţă, în anul 2000, a continuat pe aceeaşi filieră, urmând un masterat în Antropologie culturală. În tot acest timp, însă, şi-a construit o carieră solidă într-un domeniu radical opus. După ce a fost coordonator de vânzări la World Trade Center, din 2004 s-a îndreptat către BRD, ca operator de ghişeu. Un an mai târziu devenea consilier de clienţi, iar de peste un an este responsabilul uneia dintre sucursalele din Bucureşti ale băncii.
Plafon de venit lunar: 3.500 euro
