Multe dintre momentele faste, din punct de vedere economic, ale României anului 2006 atrag după sine sau chiar determină şi aspecte nefaste.
Pe lângă aprecieri, Banca Naţională atrage însă şi critici din partea analiştilor economici, chiar pentru politica sa monetară. „La aspecte negative aş numi surplusul bugetar şi continuarea aprecierii leului. Consider că în clipa asta leul e supra-apreciat şi companiile româneşti îşi pierd capacitatea de a fi competitive pe pieţe internaţionale, mai ales pe termen lung“, consideră Dragoş Cabat, vicepreşedinte Asociaţia Analiştilor Financiari Acreditaţi – CFA România.
Avalanşa de investiţii directe în economie din acest an, un fapt incontestabil pozitiv, a indus şi o criză de personal la nivelul companiilor. Pe de o parte, forţa calificată de muncă a ales drumul emigrării, lăsând multe firme româneşti, mai ales cele din domeniul construcţiilor şi turismului „în gaură“. Pe de altă parte, în 2006 a început să se manifeste acut şi lipsa de persoane cu experienţă în poziţii cheie la nivelul companiilor, ceea ce a determinat transferuri ale unor întregi echipe de conducere în „taberele adverse“. Astfel, în 2006 şi-au făcut intrarea mulţi manageri străini la conducerea companiilor româneşti, îngroşând astfel rândurile expaţilor, aceştia fiind angajaţi cu pachete salariale similare celor ale managerilor autohtoni, dar aducând în plus o experienţă mai îndelungată, câştigată pe pieţele vestice.
La capitolul întâmplări nefericite se înscriu şi primele două abandonuri ale antreprenorilor autohtoni în faţa competiţiei reprezentată de multinaţionalele străine. Este vorba despre falimentul lanţului de retail Univers’All şi eşecul omului de afaceri Gelu Tofan, unul dintre producătorii locali de anvelope. Alte companii româneşti – e drept, din ce în ce mai puţine dintre acestea cu capital românesc – au ieşit ele la achiziţii pe plan extern. „Preluarea Dyneff de către Rompetrol şi a OMV Bulgaria, OMV Romania şi OMB Serbia de Petrom a dovedit că investiţiile străine directe nu sunt o cale cu un singur sens“, crede Piuk , Schoenherr şi Asociaţii.
Trăgând linie şi analizând activitatea bursei, descoperim că şi părerile despre evoluţia pieţei de capital sunt împărţite între aprecieri pozitive şi sublinierea unor aspecte mai puţin fericite. Listarea la bursă, după o îndelungată aşteptare, a Transelectrica şi succesul pe care aceasta l-a avut în oferta publică, dar şi ulterior este unul din plusurile acestui an. Dar, faptul că un monopol public se vede nevoit să alerge după raportări în creştere a indicatorilor financiari, care pot fi îmbunătăţiţi şi prin creşterea tarifelor, ceea ce determină o scădere a competitivităţii pe o piaţă energetică zonală, nu mai e privit cu ochi la fel de buni.
În schimb, imaginea bună pe care a căpătat-o piaţa de capital din România, şi economia în general, a determinat Banca Mondială să lanseze o emisiune de obligaţiuni în lei, vândute şi mai apoi tranzacţionate exclusiv prin mecanismele Bursei de Valori, cu promisiunea că acest lucru va mai avea loc şi în anii următori. Acesta şi faptul că au existat în continuare creşteri, şi din punctul de vedere al valorilor tranzacţionate, şi al capitalizării, şi al preţurilor, atât pe piaţa spot, cât şi pe cea la termen, sunt tot atâtea bile albe pentru piaţa de capital. Dar, negocierile pentru fuziunea BVB – Bursa de la Sibiu, care nu a mai avut loc, au reprezentat mult timp pierdut, care putea fi folosit pentru lansarea mai rapidă a unor noi instrumente financiare. Alt aspect negativ a fost faptul că scăderea bruscă şi puternică a bursei de la începutul primăverii, a avut loc şi anul acesta şi a ţinut mulţi investitori departe timp de câteva luni, dovedind totodată că avem o piaţă de capital plăpândă şi sensibilă la intrarea sau ieşirea unor cantităţi mari de bani.
Tot la minusuri ar fi de trecut şi faptul că au întârziat şi anul acesta listările anunţate de stat, atât pe partea de acţiuni, cât şi de titluri de stat. Mai mult, nici dintre companiile private nu s-a înghesuit nimeni să se listeze, totul culminând cu eşecul IPO-ului CCC Blue Telecom şi cu scandalul de la Alumil.
Aşadar, din nou prestaţii ambigue şi de câteva ori lamentabile la nivelul factorilor de decizie politică, cu implicaţii în domeniul economic. Şi, din nou, un mediu de afaceri care şi-a văzut de treabă, cu mai multe bune decât rele, în ciuda loviturilor venite din tabăra anterior menţionată. Iar toate la un loc s-au tradus prin creştere economică de 8%, inflaţie de sub cinci procente şi invesţii în economie echivalente a 54 de miliarde de lei.
Plusuri
EUROPENI Aderarea României la Uniunea Europeană a deschis companiilor româneşti o piaţă de 485 de milioane de consumatori, a dat semnalul atragerii unor investiţii străine directe şi mai importante şi impune mediului de afaceri reguli clare de joc.
STRATEGII Unele companii româneşti au dovedit că au curajul de a deveni jucători de talie europeană înainte de aderarea la Uniunea Europeană. Rompetrol şi mai recent Cuprom au arătat că putem şi noi achiziţiona companii de pe alte pieţe, iar Softwin, TotalSoft sau Dacia, faptul că „made in Romania“ poate deveni o garanţie chiar şi pentru piaţa americană, europeană sau asiatică.
CONSTRUCŢII Evoluţia pieţei imobiliare a determinat investiţii străine directe în dezvoltarea şi valorificarea unor proiecte importante, care, la rândul lor, au tras după sine creşterea cu 30%, până la aproape 8 miliarde de euro, a afacerilor firmelor de contrucţii, a developerilor sau producătorilor de materiale de construcţii. Două fonduri de investiţii imobiliare prezente pe piaţa românească, Fabian şi Equest, au fost listate la bursa de la Londra, ceea ce spune multe despre dinamica sectorului.
CAPITAL Fără a „rupe gura târgului“, Bursa şi-a continuat evoluţia pozitivă, având parte în continuare de creşteri atât din punctul de vedere al valorilor tranzacţionate, cât şi al capitalizării şi al preţurilor. S-au consemnat două listări importante, cea a Transelectrica şi emisiunea de obigaţiuni a Băncii Mondiale.
CREŞTERE Economia românească a crescut peste previziunile de 6% şi se apropie de un avans de opt procente. Unul dintre efecte a fost creşterea veniturilor bugetare cu 20% faţă de încasările anului trecut.
Minusuri
BLUF Fondul Proprietatea s-a dovedit a fi un balon de săpun. „Începând cu noiembrie 2006, România este condamnată în mai multe rânduri la CEDO pentru măsuri necorespunzătoare în domeniul restituirii proprietăţilor nationalizate, prin acordarea de participaţii la Fondul Proprietatea – participaţii care nu vor fi negociabile (valorificabile – n.r.) în curând“, avertizează Marhkus Piuk de la Casa de avocatură Scoenherr şi Asociaţii. „Aceste condamnări pun un semn de întrebare asupra jurisprudentei CSJ în legătură cu Legea nr. 10/2001 şi fac o investiţie imobiliară, din nou, mai riscantă.
ENERGIE Scandalul privatizărilor din energie a culminat cu trimiterea în judecată a unui fost ministru şi a determinat amânarea privatizărilor într-un sector în care statul nu are resurse manageriale pentru a menţine competitive companiile de utilităţi.
POLITIC Aceeaşi coaliţie, în dreptul căreia va fi trecută aderarea la UE, fără îndoială cea mai mare realizare din 2006, a avut comportamente bizare pentru mediul de afaceri, cum ar fi prelungirea interimatului preşedinţiei CNVM sau desfiinţarea Autorităţii de reglementare în comunicaţii.
RESURSE. Din ce în ce mai mulţi jucători pe toate segmentele pieţei, competiţie tot mai ascuţită, dar oameni calificaţi, din ce în ce mai puţini. De la constructori sau mecanici auto, până la finanţişti sau manageri, scoala românească face faţă din ce în ce mai greu cererii.
ÎNVINŞI Eşecul retailului autohton, reprezentat de falimentul Univers’ALL, şi al afacerilor grupului Tofan sunt primele semne că a înfrunta jucătorii străini la tine acasă poate fi, de multe ori, dureros. Începând din 2007, vom avea de înfruntat, liber, companii din 26 de ţări.
