ABSURD Pârtii de schi la deal, stadioane de fotbal fără echipe, școli fără elevi sau parcuri în mijlocul câmpului. Nu numai că acestea au înghițit sute de milioane de euro, însă din cauza lor au fost amânate proiecte mai urgente.
Nu trece iarnă fără să citim în presă sau să vedem la televizor cât de puțini kilometri de pârtii de schi are România și cum ne dau clasă la acest capitol nu numai austriecii sau italienii, dar și bulgarii sau sârbii. Adevărul este că avem mult de recuperat, însă nu putem spune nici că am bătut pasul pe loc. În ultimii ani s-au investit zeci de milioane de euro în pârtii noi, dotate cu instalații de transport pe cablu, tunuri de zăpadă și rezervoare de apă pentru alimentarea acestora.
La Bistrița, de pildă, au fost finalizate în decembrie lucrările la o pârtie de schi de 1.335 de metri în care primăria municipiului a investit șapte milioane de euro. Însă nici un schior nu a testat-o încă. Asta pentru că, susține consilierul local Florin Chereji citat de mass-media, la început pârtia nu a fost racordată la rețeaua de electricitate.
După care nu a existat personal. În momentul în care a fost selectat un operator al investiției și a început producerea zăpezii artificiale, s-a descoperit că pompele care reumplu lacul de acumulare din care se extrage apa pentru tunuri nu au un debit suficient de mare. Iar apoi, din cauza altitudinii mici (între 418 și 676 de metri), zăpada produsă a fost distrusă de ploaie. Într-un final, încălzirea puternică a vremii a făcut ca orice tentativă de inaugurare să fie amânată pentru viitorul sezon.
Un caz similar poate fi întâlnit la Piatra Neamț. Cele două pârtii de aici, cu o lungime totală de 3.250 de metri, au fost deschise în 2008 după o investiție de câteva milioane de euro. Ele se situează între 387 și 647 de metri altitudine, ceea ce le supune, evident, capriciilor vremii. Deși în această iarnă a nins destul, zăpada s-a depus în mod inegal din cauza vântului și pentru că firma care o administrează nu are fonduri suficiente, fiind în insolvență, stratul nu a putut fi completat cu ajutorul tunurilor. Așa că nu s-a schiat nici măcar o zi.
Sisif schiorul
Și la Câmpulung Moldovenesc se lucrează de ani buni la o pârtie de schi pe versantul nordic al Rarăului. Proiectul a demarat în 2009 și primul tronson era în 2016 gata în proporție de 80%, mai fiind necesari încă aproximativ patru milioane de euro pentru finalizare. În vara anului trecut, ministrul Economiei, Costin Borc, anunța deblocarea fondurilor necesare pentru terminarea investiției. În februarie 2017, Executivul a alocat 4,9 milioane de lei pentru același proiect, urmând ca, dacă fondurile nu sunt suficiente, acestea să fie suplimentate (având în vedere execuția bugetară dezastruoasă pentru ianuarie, cel mai probabil promisiunea aceasta va fi uitată curând).
Potrivit primarului din Câmpulung, Mihăiță Negură, mai sunt de realizat lucrări pentru finalizarea lacului de acumulare cu o capacitate de 9.000 de metri cubi, montarea a nouă tunuri de zăpadă și a 195 de stâlpi de iluminat, asfaltarea parcărilor și a drumului de acces, montarea casei de bilete și finalizarea clădiri administrative, dar și pentru stabilizarea unei porțiuni care a fost afectată de alunecări de teren. Altitudinea acestei pârtii (între 765 și 1.220 de metri) va face, probabil, ca sezonul de schi să dureze mai mult decât la Bistrița sau Piatra Neamț. Totuși, studii datând deja de cinci-zece ani indică foarte clar că, în condițiile schimbărilor climatice din ultima perioadă, pentru a fi viabil din punct de vedere economic, un complex de schi trebuie să se situeze la altitudini de peste 1.200 de metri.
Mai mult, băncile elvețiene nu mai finanțează nici un proiect de acest gen situat sub 1.500 de metri, iar cele austriece sunt și mai precaute și nu mai acordă împrumuturi decât celor aflate la peste 2.000 de metri.
Tribune goale și fotbal în pantă
Dar nu doar în zona sporturilor de iarnă există astfel de probleme. În ultimii ani a avut loc o adevărată avalanșă de investiții în stadioane moderne. Problema este că în multe cazuri echipele de fotbal care ar fi urmat să joace acolo fie aveau probleme financiare serioase, fie activau în ligi inferioare și atrăgeau foarte puțini spectatori, fie pur și simplu nu mai existau. La Târgu Jiu, de pildă, arena de 12.500 de locuri a clubului Pandurii urmează să fie gata în curând, după o investiție de peste 20 de milioane de euro. Problema este că echipa a intrat în insolvență, iar în acest moment este pe locul 12 din 14 în campionat. Și la vecinii din Craiova se construiește un stadion nou, cu 30.000 de locuri. Investiția de 55 de milioane de euro ar părea să se justifice într-un oraș cu o puternică tradiție fotbalistică. Problema este că vechiul club Universitatea a dispărut, iar actualul CSU Craiova, deși joacă în Liga 1, a avut în acest campionat o medie de numai 3.900 de spectatori pe meci, vârful de 13.500 fiind atins de derbyul cu Steaua.
Anul trecut, presa a relatat despre cele 12 milioane de euro care ar fi urmat să fie alocate modernizării stadionului din Alexandria. Echipa locală joacă în Liga a 3-a. Și mai rău a ajuns Petrolul Ploiești, care joacă acum meciurile din Liga a 4-a pe una din cele mai moderne arene din țară. Stadionul Ilie Oană a costat 17,5 milioane de euro și are o capacitate de 15.500 de spectatori.
La nivel mai mic, sunt deja celebre cazurile terenului de fotbal în pantă din comuna bihoreană Finiș, care a costat 600.000 de lei (asta în condițiile în care unul din satele comunei nu era racordat la rețeaua de electricitate) sau al terenului de sport din satul mureșean Tonciu, în care au fost investite 18.000 de euro deși are pe unul din colțuri un stejar secular. În 2015, primarul Ioan Milășan spunea că nu a vrut să taie copacul deoarece acesta era un adevărat simbol al localității.
Parcuri în câmp
Nu putem trece cu vederea Parcul Municipal Vest din Ploiești, amenajat între centură și Gara de Vest în cadrul unui proiect de 70 de milioane de lei. Presa a relatat că acesta a fost inaugurat în vara trecută, cu puțin timp înainte de alegeri, înainte de a fi 100% gata. Printre alte critici s-a numărat lipsa umbrei, accesul dificil, dar și faptul că numeroși copăcei și arbuști plantați s-au uscat. De vină a fost probabil și lipsa de întreținere, care făcuse ca la numai câteva luni de la deschidere parcul să fie invadat de buruieni. Cert este că, cel puțin deocamdată, foarte puțini ploieșteni folosesc ceea ce ar trebui să fie una dintre cele mai importante zone de agrement ale orașului. Și dacă tot suntem în reședința județului Prahova, nu avem cum să uităm de hipodromul renovat cu 78 de milioane de lei, criticat ca având probleme de design și execuție care îl fac impropriu curselor de cai.
Dacă avem parcuri fără oameni și hipodromuri fără curse, de ce nu am avea și școli fără elevi? Presa locală a relatat despre unitățile de învățământ renovate cu sute de mii de lei în comuna timișeană Sacoșu Turcesc, asta deși ele nu mai funcționează de ani buni. O situație similară se întâlnește la Frățilești, în Ialomița, unde școala a fost modernizată (tâmplărie termopan, centrală termică, calorifere, lambriuri și tavane false etc.) pentru a fi închisă la puțină vreme după aceea din lipsă de elevi. Și lista ar putea continua cu zeci, dacă nu sute de cazuri similare din toată țara.
Autoritățile nu s-au dat înapoi nici de la a cheltui din puținii bani pe care îi au la dispoziție pentru locuri de joacă între blocuri abandonate (în Mătăsari, județul Gorj), pentru o clădire de cinci milioane de euro fără utilități (în Tulcea), într-o groapă de gunoi de un milion de euro nefolosibilă (la Ionești, în Vâlcea), într-un parc de un milion de euro în mijlocul câmpului (la Brăila), sau în cheltuieli anuale de cinci milioane de euro pentru un aeroport de pe care nu decolează nici un avion (la Arad). Iar cazurile de mai sus, semnalate de-a lungul ultimilor ani, sunt cu atât mai revoltătoare cu cât respectivele sume ar fi putut fi investite cu mult mai mult folos în infrastructura de transport, în rețelele de utilități, în educație sau în sănătate.
