Cele mai mari paradisuri fiscale din Europa și cum îi ademenesc pe cei bogați. Avide de investiții, țările din Europa se întrec pentru a atrage și a păstra cei bogați oameni. Care sunt avantajele fiscale oferite de aceste state din Europa?
Cele mai mari cote ale impozitului pe venitul personal din UE au încetat să scadă, după criza financiară din 2008, potrivit Observatorului Fiscal al UE.
În schimb, grupul notează că guvernele au introdus „un număr tot mai mare de regimuri fiscale preferențiale, care vizează persoanele străine”, în speranța de a atrage expații bogați pe teritoriile lor.
Când ne gândim la cele mai importante paradisuri fiscale din Europa, nu se poate spune că există o abordare „unică pentru toate”.
Cu alte cuvinte, o jurisdicție cu impozite reduse pentru o persoană s-ar putea să nu fie un paradis fiscal pentru alta, arată Euronews.
„Depinde foarte mult de unde provine acea avere”, afirmă Jason Piper, șeful departamentului de drept fiscal și afaceri la Asociația Contabililor Autorizați.
„De exemplu, dacă aveți mai mult capital undeva, atunci veți fi mult mai interesat de un regim care are impozit 0% pe câștigurile de capital din remitențe”, explică Piper. Sperând că își pot reduce povara fiscală, mulți indivizi bogați pot alege să emigreze, adaugă el.
Iată ce avantaje fiscale oferă unele țări și ce considerații sunt incluse în planificarea fiscală.
Italia
Italia este o destinație populară în rândul expaților nu doar pentru cultura și climă, ci și pentru avantajele sale fiscale.
În realitate, țara are taxe relativ mari asupra veniturilor personale și corporative, deși există stimulente fiscale disponibile pentru străini.
Unul dintre cele mai cunoscute este regimul de impozitare forfetară, care permite persoanelor bogate să plătească o sumă fixă pentru toate veniturile din surse străine, indiferent de suma câștigată.
Taxa anuală fixă a fost majorată recent la 200.000 EUR, după ce anterior era de 100.000 EUR.
Având în vedere costul impozitului unic, este tentant doar pentru persoanele fizice cu avere netă foarte mare. „Italia este foarte populară”, a declarat consilierul fiscal și imigrație David Lesperance pentru Euronews Business.
Elveția
Elveția are un tip de schemă forfetară (forfait fiscal), deși statul elvețian susține că mai puțin de 0,1% dintre contribuabilii săi sunt taxați folosind această metodă.
În loc să colecteze taxe bazate pe venit sau avere, unele regiuni elvețiene calculează o rată bazată pe cheltuielile unei persoane.
Schema poate fi interesantă pentru cei super bogați, iar statul a instituit o taxă minimă: fie de șapte ori chiria anuală sau valoarea de închiriere a proprietății primare, fie mai mare de 429.100 CHF (aproximativ 455.000 EUR).
Aceste praguri se aplică la nivel federal, deși anumite regiuni pot crește suma minimă.
De asemenea, beneficiarilor le este interzis să dețină un loc de muncă sau să conducă o afacere în Elveția. Practic, schema este menită să atragă un număr mic de expați bogați care au venituri pasive.
Portugalia
Beneficiile fiscale au devenit un subiect de polemici în Portugalia din cauza creșterii prețurilor la locuințe, alimentate de sosirea străinilor bogați.
Chiar și așa, după ce anul trecut a redus beneficiile, guvernul portughez reintroduce acum scutiri de taxe pentru expați.
„Portugalia avea regimul NHR, care îți permitea să trăiești în Portugalia până la 10 ani și să nu plătești un impozit prea mare pe veniturile din străinătate”, a explicat Gregory Goossens, avocat fiscal la Taxpatria.
Acest lucru a atras un număr mare de pensionari, care au decis să se mute în Portugalia și să nu plătească impozit pe venit pentru banii din pensii din străinătate.
Pentru cei care generau venituri în Portugalia, anumite activități erau impozitate la o cotă favorabilă de 20%.
Sistemul NHR a provocat nemulțumirea statelor nordice, care au observat un exod al cetățenilor lor vârstnici. Finlanda și Suedia au făcut solicitări oficiale de modificare a regulilor tratatului de dublă impunere, pe care îl au cu Portugalia.
Ca răspuns la presiuni, Portugalia și-a modificat scutirile fiscale.
Un paradis fiscal pentru cineva nu este un paradis pentru toți
Planificarea fiscală nu poate gravita în jurul unor tipuri de cote. Mai degrabă trebuie luați în considerare anumiți factori, au declarat experții pentru Euronews.
Taxele includ impozite pe venitul personal și corporativ, câștigurile de capital, moștenirea și averea – precum și taxele din asigurări sociale.
Pe lângă locațiile enumerate mai sus, țări precum Malta, Marea Britanie și Monaco pot fi considerate avantajoase din punct de vedere fiscal, dar totul depinde de natura veniturilor unei persoane.
În unele cazuri, acest lucru înseamnă, teoretic, că și state care aplică taxe mari, cum ar fi Belgia, pot fi numite „paradisuri”.