În Monitorul Oficial din 11 februarie 2014 a fost publicată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative („OUG nr. 2/2014“)
OUG nr. 2/2014 conţine dispoziţii cu impact semnificativ asupra sănătăţii publice, industriei farmaceutice sau sistemului de asigurări sociale de sănătate, dintre care sintetizăm următoarele:
Prin introducerea Titlului V1 al Legii nr. 96/2006, este reglementată asistenţa medicală ambulatorie de specialitate, asigurată prin servicii medicale clinice, paraclinice şi de medicină dentară.
Aceste servicii vor fi oferite de către medicii de specialitate şi personalul specializat autorizat, în cadrul cabinetelor medicale de specialitate, unităţilor medicale ambulatorii de specialitate (independente sau integrate în structura spitalelor e.g., centre de diagnostic şi tratament, policlinici, etc.), cabinete medicale ambulatorii din cadrul spitalelor, neintegrate ambulatoriului de specialitate al acestora, furnizori autorizaţi pentru îngrijiri de specialitate la domiciliu şi unităţi medicale ale universităţilor de profil. Structurile amintite vor desfăşura, între altele, intervenţii de primă necesitate în urgenţele medico-chirurgicale, activităţi preventive sau curative, activităţi de investigaţii şi diagnostic sau activităţi conexe actului medical.
Furnizorii de servicii medicale de specialitate vor putea fi sprijiniţi financiar, material şi administrativ de către autorităţile publice locale, iar veniturile furnizorilor vor putea proveni din mai multe surse, incluzând contractele încheiate cu casele de asigurări de sănătate („CAS“), asigurătorii privaţi sau autorităţile publice locale ori tarifele achitate direct de pacienţi.
Asigurările sociale de sănătate
Potrivit art. 211 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 în forma edictată prin OUG nr. 2/2014, asiguraţii vor avea dreptul la pachetul de servicii bază încă de la momentul începerii plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), eventualele debite restante şi accesorii fiind urmărite şi recuperate ulterior de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF).
Astfel, se încearcă eliminarea unei situaţii care a generat reale conflicte până în prezent, în care accesul persoanelor la sistemul de asigurări sociale de sănătate era condiţionat de achitarea integrală, prealabilă, a eventualelor debite fiscale către fondul amintit.
În privinţa contribuţiilor pentru asigurări sociale de sănătate, OUG nr. 2/2014 modifică art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 şi consacră eliminarea atribuţiilor CAS de colectare a contribuţiilor datorate de persoanele fizice asigurate, acordând în acest sens competenţe exclusive organelor ANAF, care vor urmări colectarea contribuţiilor datorate atât de către angajatori, cât şi de persoanele fizice obligate să se asigure.
Regimul juridic al medicamentelor
OUG nr. 2/2014 instituie o serie de restricţii şi obligaţii importante ce incumbă în principal deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă („DAPP“), printre care extinderea semnificativă a termenelor de notificare a Agenţiei Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (ANMDM) cu privire la retragerea de pe piaţă a unor medicamente, peste limitele prevăzute în reglementările europene. Astfel, în cazul în care un medicament încetează să fie pus pe piaţa din România, DAPP va trebui să notifice ANMDM cu cel puţin 6 luni înainte de întreruperea punerii pe piaţă a medicamentului (termenul minim prevăzut de Directiva 2012/26/UE fiind de doar 2 luni), termenul minim de notificare crescând la 12 luni dacă întreruperea este întemeiată pe „motive comerciale“.
Fără ca o astfel de restricţie să fie prevăzută prin normele europene, se instituie obligaţia tuturor DAPP sau reprezentanţilor locali ai acestora, distribuitorilor de medicamente, dispozitive medicale sau materiale sanitare de a declara Ministerului Sănătăţii şi ANMDM toate activităţile de sponsorizare, precum şi orice alte cheltuieli suportate pentru medici, asistenţi medicali, organizaţii profesionale, organizaţii de pacienţi şi orice alte organizaţii din domeniul sănătăţii; aceeaşi obligaţie declarativă le revine şi beneficiarilor menţionaţi. Formularele de declarare a informaţiilor precizate urmează a fi aprobate prin legislaţia secundară, iar informaţiile vor fi publicate pe website-urile autorităţilor notificate, precum şi ale sponsorilor şi beneficiarilor.
Asistenţa medicală transfrontalieră
În fine, în cuprinsul Legii nr. 95/2006 se introduce Titlul XVII – Asistenţa medicală transfrontalieră, menit a transpune drepturile pacienţilor instituite prin Directiva nr. 2011/24/UE.
Reţinem definirea termenilor şi noţiunilor de bază în sistemul de asistenţă medicală transfrontalieră, înfiinţarea Punctului naţional de contact (PNC) – organism în cadrul CNAS cu responsabilităţi legate de acordarea şi monitorizarea asistenţei medicale transfrontaliere, precum şi reglementarea principiilor privind funcţionarea acestui tip de asistenţă medicală, toate aceste aspecte urmând a fi detaliate prin legislaţia secundară emisă de Guvern, respectiv de către Ministerul Sănătăţii şi CNAS.
Este important de subliniat principiul reglementat prin art. 872 alin. (5) din Legea nr. 96/2006, potrivit căruia persoanele asigurate beneficiază de rambursarea contravalorii asistenţei medicale transfrontaliere, indiferent de locul de pe teritoriul UE al acordării asistenţei medicale respective.
Pe de altă parte, în concordanţă cu regulile şi constrângerile financiare ale sistemului de asigurări sociale din România, rambursarea efectivă a costurilor asistenţei medicale transfrontaliere, suportate iniţial de către persoana asigurată în România şi care beneficiază de asistenţă medicală transfrontalieră în alt stat membru UE, se va supune unor condiţii restrictive.
Astfel, CAS la care este luată în evidenţă persoana asigurată va rambursa contravaloarea costurilor asistenţei medicale transfrontaliere în măsura în care serviciile medicale, medicamentele şi dispozitivele medicale se regăsesc printre prestaţiile decontate din FNUASS la care are dreptul persoana asigurată, conform legii române, iar plafonul maxim va fi determinat la nivelul preţurilor şi tarifelor care s-ar stabili în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, dacă asistenţa medicală ar fi fost acordată pe plan local.
Dominic Morega, managing associate al Ţuca Zbârcea & Asociaţii