„În perioada petrecută aici (la Mariapocs – n.r.) şi, conform unor surse, chiar mai devreme, monahul a reuşit să îşi creeze un soi de renume în rândul poporului, prin profeţii, vindecări miraculoase, chiromanţie şi alte activităţi de acest gen.

Era căutat de sute de mii de pelerini şi se bucura de un statut de sfânt. Alţii îl contestau şi îl denigrau, considerându-l vraci, vrăjitor sau şarlatan. Nu sunt puţine sursele care spun că monahul nu avea pretenţii financiare în schimbul acestor servicii. Nu refuza însă dacă cineva lăsa benevol o donaţie. Sumele importante rezultate astfel i-au atras călugărului antipatii.

Cei care îi contestau calităţile puneau minunile pe seama a tot felul de tertipuri, precum folosirea luminii cinematografice de magneziu atunci când pretindea că interacţionează cu sufletele morţilor, sau utilizarea unor cortine din spatele cărora apăreau la comandă Sfânta Fecioară Maria, Sfântul Iosif, Arhanghelul Gabriel”, a scris Ciprian Honca, în schiţa biografică a călugărului Pasztory Arkad (1844-1916).

Falansterul cu 100 de camere

Unul dintre cei care au încercat să meargă pe urmele misteriosului călugăr este scriitorul Felician Pop, director adjunct al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Satu Mare.

Potrivit acestuia, falansterul lui Pasztory este una dintre cele mai ciudate construcţii din judeţul Satu Mare. Era practic un fel de castel ce avea 100 de camere pentru persoanele nevoiaşe dar şi pentru cei care decideau să renunţe la toate averile lumeşti pentru a-şi trăi restul vieţii în sărăcie.

Călugărul a pus la punct aici un sistem în care toţi cei ce apelau la grija lui erau ajutaţi, dar erau şi implicaţi în diferite activităţi în acelaşi timp.

„Mii de pelerini din Imperiul Habsburgic veneau la călugăr pentru a-i trata. (…) Oamenii veneau la el, cum merg astăzi la mormântul lui Arsenie Boca, pentru vindecări extraordinare.

Citește și Moștenitorul cuvintelor și duhului Părintelui Arsenie Boca

Falansterul a găzduit sute de persoane. După instaurarea regimului comunist Ordinul basilitan şi Cultul greco-catolic au fost desfiinţate, oamenii au fost alungaţi, iar clădirea transformată în CAP.

Jumătate a fost demolat în 1988, înaintea Revoluţiei, jumătatea care se află pe teritoriul comunei Bixad, iar jumătatea rămasă este pe teritoriul oraşului Negreşti Oaş.

Se spune că înainte să moară călugărul Pasztory a prevestit prăbuşirea falansterului, a rostit şi un blestem, dar a prevăzut şi o renaştere, care nu se întrevede, cel puţin deocamdată”, a declarat Felician Pop pentru Agerpres.

Efectele blestemului

Blestemul s-a abătut asupra celor care au dus lucruri din clădire. Cel care a luat clopotul s-a împuşcat, iar preotul care a dus iconostasul a murit subit de tifos.

Pasztory a fost exclus din Ordinul bazilitan, dar în cele din urmă a obţinut dreptul de a fi călugăr, astfel că şi-a amenajat falansterul.

Reşedinţa sa a devenit un adevărat centru economic şi industrial, avea biserică şi capelă, curie, şcoală de muzică pentru tinerii talentaţi, ateliere de cizmărie, confecţionat de curele, croitorie, ateliere pentru unelte şi utilaje agricole, înfiinţând chiar şi o fanfară privată.

Mărturia gazetarului

Atmosfera a fost descrisă de mărturia unui gazetar al vremii, iar articolul a fost descoperit de către Ciprian Cionca studiind în arhive.

„În timpul mesei, când am fost sub găzduirea lui Pasztory, în zgomotul produs de batoză, de sunetul de ciocan din atelierul de rotărie sau din atelierul de fierărie, s-a auzit sunetul unui semnal din armată.

Toagul a amuţit pentru o perioadă. Semnalul indica pauza de masă. Nu au trecut însă decât câteva clipe şi curtea a răsunat de cântecele fanfarei, care întâi a început cu imnul şi a continuat cu cântece maghiare.

Păşind în curte mi s-a dat să văd o formaţie dintre cele mai originale, pe care nu o poţi uita. Tenorul, absolvent de Conservator, a condus cântăreţii compuşi din slujitorii şi meseriaşii lui Pasztory.

În faţa fiecăruia stăteau cotele din care citea căruţaşul, oierul, rotarul, batozarul, sculptorul personal al călugărului, fierarul şi alţi membri din suita dânsului. Iar suita dânsului nu e compusă din sezonieri contractaţi de Sfântul Mihai, ci din membrii familiilor care fac parte din cercul lui Pasztory şi care locuiesc pe viaţă în Toag”, a scris jurnalistul în urmă cu mai bine de 100 de ani.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric