Luxemburgul este a treia piaţă financiară mondială şi al doilea centru internaţional pentru fondurile de investiţii după Statele Unite, iar în prezent este în căutarea unui nou model în contextul dispariţiei programate a secretului bancar aflat la originea prosperităţii sale economice, consemnează AFP într-o analiză publicată joi.
În anul 2008, înaintea crizei financiare, sectorul financiar asigura aproape jumătate din veniturile la bugetul Luxemburgului. Băncile acestui mic stat au deocamdată ca prioritate să scape de imaginea de centru financiar offshore, paradis fiscal ce adăposteşte capitaluri dubioase şi sanctuar al evaziunii fiscale în Europa.
‘Centrul nostru financiar nu trăieşte din bani negri şi nici din fraude fiscale’, a încercat premierul Jean-Claude Juncker să se apere în primăvara acestui an când a anunţat că ţara sa va relaxa normele privind secretul bancar şi va accepta schimbul automat de informaţii fiscale începând cu 1 ianuarie 2015. Dar, această decizie a provocat o undă de şoc în centrul financiar luxemburghez şi a condus la retrageri masive ale capitalurilor depuse de străini în bănci.
Un celebru avocat specializat în fiscalitate estimează că mai mult de jumătate din cele 120 de bănci ale acestei ţări ar putea să dispară. Schimbul automat de informaţii fiscale legate de conturile nerezidenţilor va obliga băncile să păstreze numai clienţii care au declarat autorităţilor fiscale din ţările lor conturile deţinute în Luxemburg, ceilalţi fiind nevoiţi să-şi retragă banii.
În aceste condiţii, mai multe provocări se prefigurează în faţa băncilor private luxemburgheze, a căror clientelă este constituită în principal din clienţi cu averi considerate medii, care depăşesc rareori un milion de euro. Aceştia sunt de regulă şi cei care sunt tentaţi să-şi repatrieze depozitele, după ce au intrat în legalitate cu fiscul din ţările lor.
De acum înainte, băncile luxemburgheze vor trebui să atragă clienţi de calibru, cu averi structurate cuprinse între 20 şi 30 de milioane de euro. Numai că, pe acest segment de piaţă, Luxemburgul se confruntă cu o concurenţă redutabilă din partea Elveţiei, dar şi a unor posibili noi actori, mai ales din Asia.
Un studiu al PricewaterhouseCoopers (PWC) asupra viitorului băncilor private din Luxemburg indică faptul că acest sector se află ‘la o răscruce de drumuri’. În prezent, cei mai mulţi dintre deponenţii acestora provin din Europa, în principal din Franţa, Belgia şi Germania, ceea ce va impune sectorului financiar luxemburghez să-şi diversifice produsele şi să se internaţionalizeze. De exemplu, acest centru financiar îşi conturează ambiţia de a deveni o platformă internaţională pentru gestionarea yuanului chinezesc în interiorul zonei euro, două grupuri financiare instalându-se deja în Luxemburg, alte două fiind aşteptate. AGERPRES