Ponderea mediului universitar în cercetarea fundamentală este în continuă creştere. În condiţiile în care echipele din institutele de cercetare au o medie de vârstă ridicată, soluţia este atragerea de tineri specialişti, prin intermediul burselor doctorale. Încă nu se terminase şedinţa Guvernului din 28 februarie şi pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCŞ) era afişat comunicatul prin care se anunţa că Executivul a aprobat proiectul de
Ponderea mediului universitar în cercetarea fundamentală este în continuă creştere. În condiţiile în care echipele din institutele de cercetare au o medie de vârstă ridicată, soluţia este atragerea de tineri specialişti, prin intermediul burselor doctorale.
Încă nu se terminase şedinţa Guvernului din 28 februarie şi pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCŞ) era afişat comunicatul prin care se anunţa că Executivul a aprobat proiectul de hotărâre privind Strategia naţională în domeniul cercetării, dezvoltării şi inovării pentru perioada 2007-2013. De ce atâta grabă? Şi de unde siguranţa că proiectul supus dezbaterilor nu va fi modificat sau poate chiar respins? Preşedintele ANCŞ, Anton Anton, ne asigura, cu câteva zile în urmă, că majorarea numărului şi a cuantumului burselor de doctorat cu frecvenţă este o certitudine. „Hotărârea de guvern se va da de-abia peste două săptămâni, dar n-o să se schimbe nimic, vă asigur eu“.
Dar Radu Minea, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Lucrătorilor Cercetare-Proiectare România (FSLCPR), este de altă părere: „ANCŞ a ajuns un fel de inspectorat şcolar, de când a trecut în subordinea Ministerului Educaţiei. Din 2004, a încetat orice dialog social. Banii pentru cercetare se duc aiurea şi nimeni nu mai ştie ce se întâmplă cu ei.“ Liderul cercetătorilor susţine că planul naţional de cercetare este o copie nereuşită după Programul-Cadru 7. „Timp de doi ani au luat bani de la buget pentru a face o copie, şi aceea proastă, a planului pentru dezvoltare europeană.“
În replică, preşedintele ANCŞ afirmă că adoptarea strategiei face parte din eforturile de racordare a României la obiectivele Agendei Lisabona, respectiv de transformare a domeniului Cercetare-Dezvoltare şi Inovare într-un motor al creşterii şi ocupării forţei de muncă. „Finanţările pentru cercetare au crescut de cinci ori faţă de anul 2004“, afirmă Anton Anton. Până în 2010, finanţarea alocată de buget pentru cercetare-dezvoltare va reprezenta 1% din PIB, adică dublu faţă de acest an. Strategia are în vedere şi antrenarea sectorului privat, pentru majorarea bugetului. Astfel, contribuţia firmelor private pentru cercetare va reprezenta 2% din PIB, până în anul 2015.
Vor contribui firmele private la finanţarea cercetării?
Reprezentantul sindicatelor are însă altă părere. „Banii se duc pentru programe doctorale şi postdoctorale, conduse acum numai de universităţi. Îşi dau banii tot lor şi îi controlează singuri. Nu doctoratul este sistemul prin care devii cercetător. Sunt nenumăraţi doctori care nu lucrează în cercetare“, comentează Minea. El este sceptic şi în privinţa atragerii finanţărilor private, deoarece lipsesc pârghiile de încurajare a investitorilor. Indicatorii de evaluare propuşi de ANCŞ vizează existenţa lucrărilor publicate în reviste recunoscute internaţional, numărul de doctoranzi care finalizează stagiul, numărul de cercetători români readuşi în ţară, promovarea a două universităţi în Top 500 Shanghai etc. Vor contribui întreprinzătorii la fondul pentru dezvoltarea cercetării pe baza acestor rezultate? Puţin probabil. Când recrutează un specialist, pe oamenii de afaceri nu-i interesează diploma de doctor, ci rezultatele obţinute de acesta în activitate.
Cercetătorii sunt număraţi după modelul lui Pristanda
Anton Anton afirmă că numărul cercetătorilor este în creştere continuă şi demonstrează cu cifre. În statisticile instituţiei pe care o conduce, figurează 60.000 de cercetători, la nivelul anului 2005. Pe de altă parte, în contractul colectiv la nivel naţional figurează numai 25.600 de persoane în cercetare. Cifrele devin şi mai contradictorii, după ce Radu Minea pretinde că în realitate există numai circa 20.000 de cercetători. 92% lucrează în unităţile de cercetare, 7% în institutele Academiei Române şi 1% în cercetarea universitară“, detaliază Minea. În fine, conform Institutului Naţional de Statistică, în România existau 29.608 cercetători la sfârşitul lui 2005, cu vreo două mii mai mulţi decât în anul anterior. Totuşi, la categoria „cercetători atestaţi“ figurează 10.339 de persoane.
„O chestiune formală, fără relevanţă. Toţi sunt cercetători“, explică Anton Anton. Greşit, ripostează Radu Minea. Potrivit regulilor Cartei Europene a Cercetătorilor, pentru a intra în această categorie profesională trebuie să parcurgi mai multe etape. Se depune un dosar, se fac patru ani de stagiatură şi, de-abia după ce dă un examen, se face atestarea de către o comisie alcătuită din cercetători.
Şeful Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică include în categoria cercetătorilor pe toţi cei care lucrează în domeniu. El susţine că majoritatea specialiştilor care lucrează în IT, un domeniu caracterizat prin inovare, sunt cercetători.
Proiectele depuse de tineri sunt minoritare
Există situaţii în care încadrarea acestor specialişti se face pe posturi care nu sunt de cercetători. Cum ar fi, de exemplu, centrul de cercetare-dezvoltare înfiinţat de Renault în România.
„Este un centru de cercetare-dezvoltare, dar angajarea se face pe posturi de ingineri, chiar dacă activitatea lor este de concepţie şi de proiectare. Unii dintre cei pe care
i-am recrutat vin din cercetare, dar noi i-am angajat pentru nevoile acestui centru, care este unul de inginerie“, spune Dana Oprişan, director de resurse umane la Renault Technologie România.
Preocuparea momentului este atragerea cercetătorilor tineri. Atât a celor plecaţi în străinătate, cât şi a tinerilor cu potenţial din România. Majoritatea cercetătorilor au vârste mai mari de 45 de ani, iar tinerii care intră în centrele de cercetare folosesc institutele doar ca o trambulină către o bursă doctorală în străinătate. ANCŞ a lansat o serie de programe menite să-i atragă pe tinerii cercetători prin finanţări. La ultima competiţie de fonduri nerambursabile, din 2.300 de proiecte, doar 230 au fost depuse de tineri sub 35 de ani, deşi selecţia şi evaluarea acestora s-a făcut aparte. Din acest an, numărul burselor pentru doctoratele cu frecvenţă se vor tripla şi se va majora şi valoarea acestora: 1.500 de lei pe lună.
Cercetătorii debutanţi sunt revoltaţi
Niciunul nu poate câştiga acest salariu. Ei se întreabă dacă acest program este o garanţie că viitorii doctori vor intra în cercetare sau că vor contribui, în vreun fel, la dezvoltarea cercetării. Pe moment, ne confruntăm cu productivitate scăzută şi angajament slab pentru dezvoltarea de tehnologii avansate în aproape toate sectoarele economice. Capacitate scăzută de inovare, din cauza interesului scăzut şi a gradului de implicare redus al întreprinderilor în activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare, inclusiv în privinţa cooperării cu instituţiile de profil de cercetare şi dezvoltare. Şansa de a dezvolta cercetarea românească ar putea veni tot din partea străinilor. Cel mai bun exemplu este Renault, care a deschis primul mare centru de inginerie din România. Până în 2009, va angaja 1.400 de ingineri cu specializările auto şi mecanică.
„Mă aşteptam să întâmpinăm probleme cu recrutarea în masă a acestor specialişti – recunoaşte Mădălina Popescu director general la firma Pluri Consultants. Au venit în număr neaşteptat de mare la sesiunile deschise de recrutare. Au venit mulţi cercetători. Oameni trecuţi de 40 de ani. Pentru ei, centrul de la Renault este, în primul rând, o mare provocare profesională.“
«Aproximativ 40%-60% din cadrele didactice universitare fac cercetare. Estimarea am făcut-o pentru că am cerut să văd câţi sunt plătiţi pe contracte extrauniversitare în universităţile tehnice.»
Anton Anton, preşedinte ANCŞ
Cercetătorii sunt conduşi de profesori
«Acum, că suntem în UE, admiterea şi promovarea cercetătorilor ar trebui să se facă potrivit Cartei Europene a Cercetătorilor. ANCŞ nu vrea să audă de Cartă pentru că acolo toţi sunt profesori universitari, nu cercetători.»
Radu Minea, preşedinte FSLCPR
Personalul din activitatea cercetare – dezvoltare
Ponderea personalului din cercetare era, la începutul anului trecut, de 3,31 la 1.000 de persoane din populaţia ocupată. Ponderea înregistrată în România era de circa două ori mai mică decât cea din UE-15. În perioada 2004/ 2005, se constată o îmbunătăţire, prin realizarea unei creşteri a personalului din cercetare de circa 2%- 3% pe an.
Personalul din activitatea de cercetare-dezvoltare pe domenii ştiinţifice
Structura pe domenii a personalului din activitatea de cercetare-dezvoltare indică ponderea dominantă a cercetătorilor din domeniul ştiinţelor tehnice şi inginereşti. În perioada 2004/ 2005, se constată însă o scădere a numărului personalului din domeniul tehnic şi al ştiinţelor umaniste. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul ştiinţelor naturale şi exacte.
Vârsta personalului din activitatea de cercetare – dezvoltare (1 ian. 2006)
Numărul femeilor care lucrează în cercetare situează România la egalitate cu ţările dezvoltate din Uniunea Europeană. Stăm însă prost cu ponderea tinerilor în acest domeniu de activitate. Majoritatea cercetătorilor au vârste cuprinse între 45 şi 54 de ani şi există şi o pondere importantă a specialiştilor cu vârste între 55 şi 64 de ani, aproape echivalentă cu cea a tinerilor între 25 şi 34 de ani.
Proiecţia fondurilor publice care se vor aloca pentru cercetare în perioada 2005-2010
România s-a angajat să crească cheltuielile totale pentru cercetare, pentru a se apropia de obiectivul susţinut prin strategia Lisabona, de atingere a nivelului de 3% din PIB pentru cheltuieli de cercetare până în 2010.
Din totalul bugetului alocat acestui sector, în acel an, 1% va proveni din fonduri publice şi 2% din contribuţii ale agenţilor economici.
Grupul Renault a luat decizia de a înfiinţa uncentru de inginerie în România pentru că dispunem de resurse umane şi tehnice semnificative. Aici se vor crea modele care vor fi solicitate de Centrul de inginerie din Franţa, pentru a fi dezvoltate preponderent pentru Rusia, Turcia, Magreb. Deocamdată, am angajat 200 de specialişti. Media de vârstă este de 31 de ani, dar avem şi ingineri de 52 de ani. Au venit din industrie, cercetare şi chiar şi din servicii. Sunt ingineri care doresc să se reîntoarcă la meseria de bază. Rata de succes în recrutare a fost de 10%. Mulţi au venit din provincie: Iaşi, Galaţi, Braşov, Craiova. Pentru toţi, compania oferă oportunităţi de dezvoltare a carierei. Este un centru nou de cercetare-dezvoltare, şi şansele de realizare, pentru fiecare, sunt foarte mari.
Noi contribuim la pregătirea complexă a noilor angajaţi. Toţi urmează un program de integrare de câteva săptămâni, până la câteva luni, în funcţie de profilul postului, de specializare. Această etapă va fi completată ulterior cu planuri de formare individualizate. Avem echipe de formatori interni, dar vor veni şi colegii noştri din Franţa, de la centrul de inginerie, pentru a ne ajuta. Vom trimite şi în Franţa la pregătire, în funcţie de nevoi. Specialiştii noştri vor lucra în echipe cu inginerii din toată lumea unde grupul Renault are centre de cercetare-dezvoltare. Deocamdată, ne ocupăm de cei proaspăt veniţi, dar intenţionăm să facem pentru fiecare un plan de carieră. Până în 2009, vom ajunge la 2.000 de angajaţi: 1.400 de ingineri şi 600 pentru funcţiile suport (resurse umane, financiar, IT etc.). În 2009, trebuie să devenim productivi. Avem în strategie crearea a 26 de modele noi.
Dana Oprişan, director resurse umane, Renault Technologie România